RASE PITICE
RASA COCHINCHINA PITICĂ
Se cunosc 15 varietăţi de culoare dintre care la noi avem următoarele varietăţi: galbenă, neagră, albă, potârnichie, pestriţă, argintie.
Greutatea maximă: 850 g – cocoş şi 750 g găina.
RASA FRIZATĂ
Rasă decorativă cu penaj deosebit, frizat. Găina frizată este o rasă de expoziţie şi este notabilă pentru penele sale ciudate, fiecare răsucită spre capul păsării. Varietăţi de culoare: negru, albastru, alb, herminat deschis, roşu. Greutatea corporală: cocoş 3,6 kg şi găina 2,7 kg.
RASA GÂT GOLAŞ PITICĂ
Rasa cu foarte multe varietăţi de culoare: neagră, albă, albastră, pestriţă, roşie, galbenă, potârnichie, etc. Greutate corporală la cocoş 900 g şi 800 g găina.
RASA WELSUMER PITICĂ
Rasa, provenită din Germania, trebuie să aibă aceleaşi caracteristici ca şi rasa mare. Greutatea cocoşului este de 1000g şi a găinii de 900g.
RASA WYANDOTE PITICĂ
Se cunosc foarte multe varietăţi de culoare dintre care amintim: albă, neagră, potârnichie, arginite, herminată, etc. Rasa WYANDOTE este foarte interesantă în expoziţii, având o formă şi un colorit deosebit. Greutatea cocoşului: 770g şi a găinii 680g.
RASA MĂTASE JAPONEZĂ
Rasa decorativă cu penaj frumos, mătăsos şi cu pielea, fluierele, degetele, creasta şi cioc negru. Este originară din Asia şi se cunosc următoarele varietăţi de culoare: albă, neagră, albastră, gri – arginitiu.
RASA MOŢATA OLANDEZĂ PITICĂ
Rasa decorativă cu o atracţie deosebită în expoziţii, prezintă un moţ întotdeauna de altă culoare decât restul penajului.
RASA MII DE FLORI
Rasă decorativă din Asia, adusă în Europa şi ameliorată. Este foarte atractivă în expoziţii datorită multitudinii de culori pe care le are.
Greutatea cocoşului: 750 g, iar a găinii 680 g, având o producţie de ouă destul de mare. Sunt foarte multe varietăţi de culoare, cea mai răspândită fiind varietatea porţelan.
RASA PITICĂ GERMANA
După cum o spune şi numele este de origine Europeană, asemănătoare rasei WELSUMER PITICĂ. Greutatea corporală: cocoş 850 g şi găina 750 g. La noi în ţară se găseşte doar varietatea potârnichie.
miercuri, 12 mai 2010
RASE DE OUA
RASA ARAVCANA
Rasa provine din America de Sud.
Este o rasa foarte dorita pentru aspectul unic, pentru culoarea oualor si pentru productia foarte buna ! Are varietăţi cu şi fără coadă. Smocurile de pene caracteristice cresc lateral dintr-o pernuţă cărnoasă alăturată urechilor (la varietatea fără coadă). Varietatea cu coadă are moţ şi favoriţi. O caracteristică unică este că găinile fac oău de culoare turcoaz (albastru – verzui până la verde – albăstrui)
RASA WYANDOTE
Rasa formată în America de nord în anul 1880 prin varietatea argintie. Celelalte varietăţi s-au format în circa 20 de ani prin selecţie continuă. Cea mai perfecţionată şi răspândită este varietatea albă.
Pieptul şi abdomenul dezvoltat, ciocul, fluierele şi pielea de pe corp galbene la varietatea albă.
Defecte grave: creasta altfel decât bătută, prea groasă şi deformată, urechiuşe cu alb. Încălţătură, desen neregulat
Rasa provine din America de Sud.
Este o rasa foarte dorita pentru aspectul unic, pentru culoarea oualor si pentru productia foarte buna ! Are varietăţi cu şi fără coadă. Smocurile de pene caracteristice cresc lateral dintr-o pernuţă cărnoasă alăturată urechilor (la varietatea fără coadă). Varietatea cu coadă are moţ şi favoriţi. O caracteristică unică este că găinile fac oău de culoare turcoaz (albastru – verzui până la verde – albăstrui)
RASA WYANDOTE
Rasa formată în America de nord în anul 1880 prin varietatea argintie. Celelalte varietăţi s-au format în circa 20 de ani prin selecţie continuă. Cea mai perfecţionată şi răspândită este varietatea albă.
Pieptul şi abdomenul dezvoltat, ciocul, fluierele şi pielea de pe corp galbene la varietatea albă.
Defecte grave: creasta altfel decât bătută, prea groasă şi deformată, urechiuşe cu alb. Încălţătură, desen neregulat
RASE MIXTE
RASA GÂT GOLAŞ DE TRANSILVANIA
Rasă mixtă, cu un exterior originar care a făcut-o populară pe toate continentele ca pasăre de expoziţie, dar posesoare şi a unor însuşiri de producţie.
Rasă foarte veche, formată în mod natural în zona carpatică, cu un centru de răspândire în secolul al XIX-lea în Transilvania de unde, mai ales prin Austria, s-a răspândit în restul Europei. Au fost expuse pentru prima dată în anul 1875 la expoziţia de la Viena, câteva exemplare ale crescătorilor din Sighişoara şi Războieni, judeţul Cluj.
Varietăţi de culoare: negru, alb, albastru, barat, roşu, galben.
Impresia generală este dată în primul rând de gâtul golaş până sub guşă şi de conformaţia aparte a trunchiului.
Ciocul relativ scurt, dar gros la bază, creastă simplă, mică, purtată drept şi cu lobul posterior puternic depărtat de ceafă.
Pe faţă şi pe întreg capul nu prezintă pene, cu excepţia unui mic smoc pe creştet şi ceafă, care dă impresia unei scufiţe.
Gâtul, fiind şi uşor curbat în “S” este complet golaş până sub guşă şi cu pielea de culoare roşu aprins, ceea ce îl face să pară mai lung decât în realitate.
Defecte grave: prezenţa cravatei şi în general a penelor pe faţă şi gât până sub guşă, pene de altă culoare în culoarea simplă a penajului, creastă bătută sau simplă, mare, aplecată la găini.
Produce anual 120 – 170 de ouă, cu o greutate medie de 55 – 60 g şi coajă albă.
Greutatea corporală: cocoş 2,5 – 3 kg
găină 2 - 2,5 kg
Varietatea neagră Varietatea albă Varietatea barat
RASA ORPINGTON
Rasa ORPINGTON a fost creată în Anglia, din comitatul Kent, denumirea fiind dată de oraşul unde a fost creată începând din anul 1876. Are o varietate de culori, care prin frumuseţea lor sunt foarte apreciate în expoziţii.
Este crescută în principal pentru randamentul bun la carne fragedă, dar şi pentru producţia bună de ouă pe timpul iernii şi de tendinţa de a cloci.
CARACTERISTICI: Sunt păsări de talie mare, cu penaj abundent, destul de moale şi suplu, ce dă impresia unei poziţii joase, de formă rotunjită, egală ca înălţime, lăţime şi profunzime. Greutatea cocoşului peste 3,5 – 4 kg şi găina peste 2,8 - 3,5 kg. Ouăle au 55 – 60 g, coaja galbenă. Au o producţie anuală de 120 – 160 de ouă.
Rasă rustică, Orpingtonul este uşor de crescut. Ea nu zboară şi se adaptează la toate sistemele de creştere.
STANDARDUL RASEI
Corpul: purtat drept, talie masivă, lărgimea şi profunzimea sunt aproape egale cu lungimea
Spate: foarte larg, paraent scurt, concav către şale, abundent îmbrăcat în fulgi. Această linie este continuată de la baza şalelor până la coadă.
Pieptul: larg şi profund, rotunjit, bine dezvoltat.
Aripi: mici, bine strânse pe corp.
Abdomen: bine dezvoltat şi îmbrăcat în fulgi.
Cap: mic, rotunjit.
Gât: purtat uşor arcuit, bine îmbrăcat in fulgi.
Faţă: cu textură fină.
Creastă: simplă, dreaptă de talie medie, cu 5-6 zimţi.
Bărbiţe: de talie medie, rotunjite şi roşii.
Urechi: de talie medie, roşii.
Cioc: puternic, puţin curbat, culoare urmărind varietatea rasei
Coada cocoşului: scurtă şi largă, împodobită cu numeroase seceri mici, bine rotunjite până la abdomen.
Picioare: coapse puternice, acoperite de fulgi bufanţi.
Tarsul: de lungime medie, puternic, fără tulei, parţial acoperit de penele bufante de pe coapsă. Culoarea în funcţie de varietate.
Diferite varietăţi: varietatea cea mai cunoscută este cea galbenă. Numeroase alte varietăţi sunt admise, printre care: neagră, albă, albastră, alb herminată cu negru, galben herminată cu negru, roşie, barată, etc.
PLYMOUTH ROCK
Rasa PLYMOUTH s-a format în anul 1870 în SUA începând cu varietatea barată. Păsările din rasa PLYMOUTH dau impresia unor păsări solide şi puternice. Este o rasă mixtă cu aptitudini de producţie atât pentru ouă cât şi pentru carne.
Rasa a fost formată, începând cu varietatea barată, în secolul al XIX-lea în SUA, fiind recunoscută în 1870 şi importată în Anglia în 1872. Rasa a fost formată prin încrucişări multiple şi repetate la care au participat rasele Dominicană, Cochinchila, Combatant englez, Brahma, Jawa şi Minorca.
Păsările de rasă Plymouth dau impresia unor păsări solide şi puternice, cu o foarte bună proporţionalitate a corpului.
Capul, relativ mare, are creastă simplă, mică.
Trunchiul este larg şi adânc, dar potrivit de lung, cu pieptul rotunjit. Spinarea, largă şi dreaptă, este aproape orizontală. Coada este scurtă şi globuloasă.
Greutatea corporală 3,8 – 4 kg. la cocoş şi 2,7 – 3,4 kg la găină. Produce anual 150 – 170 ouă cu o greutate medie de 55 – 57 g cu coajă galben închis până la brun.
Are trunchi lung şi purtat orizontal cu creasta simplă mijlocie cu fluiere, cioc şi pielea de pe corp galbenă.
Varietatea: barată, albă, neagră, galbenă, brumărie
Defecte grave: cea mai slabă urmă de pene sau puf în încălţăminte, alb în urechiuşe, pene de altă culo
RASA RHODE ISLAND
Este recunoscută ca cea mai importantă rasă mixtă cu aptitudini aproape egale pentru producţia de ouă şi de carne. S-a format în SUA (Rhode Island şi Massachusetts) în perioada 1850 – 1899. Rasa are la origine un şir de încrucişări făcute la care au participat cocoşi combatanţi malaiezi şi Cochinchina, precum şi Sussex roşu.
Impresia generală atrage atenţia mai ales prin culoarea rasei specifică, formă alungită şi compactă a corpului.
Creasta simplă mijlocie, piept larg şi adânc, trunchi alungit, ciocul, fluierele şi pielea de pe corp galbenă.
Coada nu prea lungă, este la cocoşi frumos rotunjită şi la găină purtată strâns.
Defecte grave: prezenţa încălţării, creastă aplecată, coadă zburlită sau de veveriţă. Produce anual în medie170 de ouă de 58 g cu coaja colorată brun-închis.
Greutatea corporală: cocoş 3,5 – 4 kg
găină 2,5 – 3 kg
Mai este cunoscuta varietatea roşie.
RASA SUSSEX
Rasă mixtă pentru producţia de ouă şi carne. Este o rasă veche a cărei origine este controversată. Crescută în sudul Angliei (Sussex şi Surrey) a participat la expoziţii în anul 1845. Impresia generală este dată de un corp armonios, cu trunchiul evident mai lung şi mai adânc decât la celelalte rase mixte.
Produce anual 160 –180 de ouă cu o greutate medie de 55 – 60 g.
Greutatea corporală: cocoş 3 - 4 kg
găină 2,5 – 3 kg
Varietatea herminat deschisă.
Rasă mixtă, cu un exterior originar care a făcut-o populară pe toate continentele ca pasăre de expoziţie, dar posesoare şi a unor însuşiri de producţie.
Rasă foarte veche, formată în mod natural în zona carpatică, cu un centru de răspândire în secolul al XIX-lea în Transilvania de unde, mai ales prin Austria, s-a răspândit în restul Europei. Au fost expuse pentru prima dată în anul 1875 la expoziţia de la Viena, câteva exemplare ale crescătorilor din Sighişoara şi Războieni, judeţul Cluj.
Varietăţi de culoare: negru, alb, albastru, barat, roşu, galben.
Impresia generală este dată în primul rând de gâtul golaş până sub guşă şi de conformaţia aparte a trunchiului.
Ciocul relativ scurt, dar gros la bază, creastă simplă, mică, purtată drept şi cu lobul posterior puternic depărtat de ceafă.
Pe faţă şi pe întreg capul nu prezintă pene, cu excepţia unui mic smoc pe creştet şi ceafă, care dă impresia unei scufiţe.
Gâtul, fiind şi uşor curbat în “S” este complet golaş până sub guşă şi cu pielea de culoare roşu aprins, ceea ce îl face să pară mai lung decât în realitate.
Defecte grave: prezenţa cravatei şi în general a penelor pe faţă şi gât până sub guşă, pene de altă culoare în culoarea simplă a penajului, creastă bătută sau simplă, mare, aplecată la găini.
Produce anual 120 – 170 de ouă, cu o greutate medie de 55 – 60 g şi coajă albă.
Greutatea corporală: cocoş 2,5 – 3 kg
găină 2 - 2,5 kg
Varietatea neagră Varietatea albă Varietatea barat
RASA ORPINGTON
Rasa ORPINGTON a fost creată în Anglia, din comitatul Kent, denumirea fiind dată de oraşul unde a fost creată începând din anul 1876. Are o varietate de culori, care prin frumuseţea lor sunt foarte apreciate în expoziţii.
Este crescută în principal pentru randamentul bun la carne fragedă, dar şi pentru producţia bună de ouă pe timpul iernii şi de tendinţa de a cloci.
CARACTERISTICI: Sunt păsări de talie mare, cu penaj abundent, destul de moale şi suplu, ce dă impresia unei poziţii joase, de formă rotunjită, egală ca înălţime, lăţime şi profunzime. Greutatea cocoşului peste 3,5 – 4 kg şi găina peste 2,8 - 3,5 kg. Ouăle au 55 – 60 g, coaja galbenă. Au o producţie anuală de 120 – 160 de ouă.
Rasă rustică, Orpingtonul este uşor de crescut. Ea nu zboară şi se adaptează la toate sistemele de creştere.
STANDARDUL RASEI
Corpul: purtat drept, talie masivă, lărgimea şi profunzimea sunt aproape egale cu lungimea
Spate: foarte larg, paraent scurt, concav către şale, abundent îmbrăcat în fulgi. Această linie este continuată de la baza şalelor până la coadă.
Pieptul: larg şi profund, rotunjit, bine dezvoltat.
Aripi: mici, bine strânse pe corp.
Abdomen: bine dezvoltat şi îmbrăcat în fulgi.
Cap: mic, rotunjit.
Gât: purtat uşor arcuit, bine îmbrăcat in fulgi.
Faţă: cu textură fină.
Creastă: simplă, dreaptă de talie medie, cu 5-6 zimţi.
Bărbiţe: de talie medie, rotunjite şi roşii.
Urechi: de talie medie, roşii.
Cioc: puternic, puţin curbat, culoare urmărind varietatea rasei
Coada cocoşului: scurtă şi largă, împodobită cu numeroase seceri mici, bine rotunjite până la abdomen.
Picioare: coapse puternice, acoperite de fulgi bufanţi.
Tarsul: de lungime medie, puternic, fără tulei, parţial acoperit de penele bufante de pe coapsă. Culoarea în funcţie de varietate.
Diferite varietăţi: varietatea cea mai cunoscută este cea galbenă. Numeroase alte varietăţi sunt admise, printre care: neagră, albă, albastră, alb herminată cu negru, galben herminată cu negru, roşie, barată, etc.
PLYMOUTH ROCK
Rasa PLYMOUTH s-a format în anul 1870 în SUA începând cu varietatea barată. Păsările din rasa PLYMOUTH dau impresia unor păsări solide şi puternice. Este o rasă mixtă cu aptitudini de producţie atât pentru ouă cât şi pentru carne.
Rasa a fost formată, începând cu varietatea barată, în secolul al XIX-lea în SUA, fiind recunoscută în 1870 şi importată în Anglia în 1872. Rasa a fost formată prin încrucişări multiple şi repetate la care au participat rasele Dominicană, Cochinchila, Combatant englez, Brahma, Jawa şi Minorca.
Păsările de rasă Plymouth dau impresia unor păsări solide şi puternice, cu o foarte bună proporţionalitate a corpului.
Capul, relativ mare, are creastă simplă, mică.
Trunchiul este larg şi adânc, dar potrivit de lung, cu pieptul rotunjit. Spinarea, largă şi dreaptă, este aproape orizontală. Coada este scurtă şi globuloasă.
Greutatea corporală 3,8 – 4 kg. la cocoş şi 2,7 – 3,4 kg la găină. Produce anual 150 – 170 ouă cu o greutate medie de 55 – 57 g cu coajă galben închis până la brun.
Are trunchi lung şi purtat orizontal cu creasta simplă mijlocie cu fluiere, cioc şi pielea de pe corp galbenă.
Varietatea: barată, albă, neagră, galbenă, brumărie
Defecte grave: cea mai slabă urmă de pene sau puf în încălţăminte, alb în urechiuşe, pene de altă culo
RASA RHODE ISLAND
Este recunoscută ca cea mai importantă rasă mixtă cu aptitudini aproape egale pentru producţia de ouă şi de carne. S-a format în SUA (Rhode Island şi Massachusetts) în perioada 1850 – 1899. Rasa are la origine un şir de încrucişări făcute la care au participat cocoşi combatanţi malaiezi şi Cochinchina, precum şi Sussex roşu.
Impresia generală atrage atenţia mai ales prin culoarea rasei specifică, formă alungită şi compactă a corpului.
Creasta simplă mijlocie, piept larg şi adânc, trunchi alungit, ciocul, fluierele şi pielea de pe corp galbenă.
Coada nu prea lungă, este la cocoşi frumos rotunjită şi la găină purtată strâns.
Defecte grave: prezenţa încălţării, creastă aplecată, coadă zburlită sau de veveriţă. Produce anual în medie170 de ouă de 58 g cu coaja colorată brun-închis.
Greutatea corporală: cocoş 3,5 – 4 kg
găină 2,5 – 3 kg
Mai este cunoscuta varietatea roşie.
RASA SUSSEX
Rasă mixtă pentru producţia de ouă şi carne. Este o rasă veche a cărei origine este controversată. Crescută în sudul Angliei (Sussex şi Surrey) a participat la expoziţii în anul 1845. Impresia generală este dată de un corp armonios, cu trunchiul evident mai lung şi mai adânc decât la celelalte rase mixte.
Produce anual 160 –180 de ouă cu o greutate medie de 55 – 60 g.
Greutatea corporală: cocoş 3 - 4 kg
găină 2,5 – 3 kg
Varietatea herminat deschisă.
RASE GRELE
Rasa BRAHMA
Rasa grea denumită şi “Uriaşul găinilor” poate fi considerată rasă de carne deşi se creşte mai ales pentru expoziţii. Rasa Brahma a fost formată în China, adusă în SUA, unde a fost ameliorată şi de unde a ajuns în Europa în anul 1850. Este una din cele mai amri rase. Ea a contribuit la ameliolarea şi formarea altor rase. Deşi creşterea sa nu este prea rapidă şi numărul ouălelor nu este prea mare, Brahma este o rasă cultivată de numeroşi crescători care iubesc găinile mari.
CARACTERISTICI: Dă impresia de forţă caractrerizată printr-o talie mare şi o formă foarte largă, profundă, încălţată pe tars. Temperament liniştit, uşor de crescut.
Greutatea corporală la cocoş: 3,5 – 5 kg şi 3 – 4,5 kg la găină. Ouăle de 55 kg minim, cu coaja de culoare gălbuie până la brun roşcat. Productia de ouă este de 120 – 140 pe an.
Brahma este o rasă foarte rustică, se adaptează bine la orica climat. Puii cresc relativ încet, dar carnea lor este excelentă.
Câţiva autori, pentru a explica originea acestei păsări mari, au sugerat existenţa uni cocoş sălbatic, uriaş în Asia. Dar nici un element nu confirmă această ipoteză.
STANDARDUL RASEI
Corp: voluminos, larg, profund.
Spate: mai curând scurt, larg, formând în partea mijlocie o curbă ascendentă, regulată.
Pieptul: larg, plin şi profund, aproape vertical.
Abdomen: larg, foarte pufos.
Aripi: scurte şi puternice, bine lipite de corp, cu vârfurile ascunse de fulgi.
Capul: mic, larg, foarte bombat, cu o frunte lată şi proeminentă.
Gâtul: uşor curbat spre cap şi cu penele umflate, bufante, atârnând pe umeri.
Creasta: lipită, mică, bine plantată pe trei rânduri fără spini, cât mai puţin dezvoltată posibil.
Bărbiţele: mici, bine rotunjite, fine la textură.
Urechi: fine şi roşii.
Faţă: roşie.
Ochii: iris roşu – oranj, cu privire mândră, trufaşă.
Ciocul: scurt, puternic, de culoare galbenă.
Coada cocoşului: relativ scurtă, rectrice largi şi bine dezvoltate
Picioarele: coapsele puternice, lungi, bine îmbrăcate în fulgi. Tuleele şi fulgi mici cad peste articulaţii, fără să formeze manşete.
Tarsul: galben intens, puternic, degetele exterioare şi mediane sunt puternic încălţate.
Diferite varietăţi: varietăţile cele mai obişnuite sunt: herminat deschis, herminat închis, potârnichie, columbia, alb.
Varietăţi mai rare: albastru herminat cu negru, albastru herminat cu auriu.
RASA COCHINCHINA
Rasă grea, considerată tipică pentru grupa raselor grele asiatice. Rasă veche care s-a format în mod natural în Asia, găsindu-se în număr mare în regiune Shanghai de unde a fost adusă în Europa, întâi în Franţa (1840) şi apoi în Anglia (1851).
Impresia generală este de pasăre masivă, cu formă cubică spre sferică, datorită penajului bogat dar şi înfoiat. Este caraterizată corp masiv cu linii rotunjite. Capul este relativ mic în raport cu masa corporală, cioc puternic. Creasta este simplă, dreaptă şi mică, regulat dinţată şi cu lobul posterior mic. Trunchiul, cu forme masive are cele trei dimensiuni practic egale. Coada mică şi plată purtată jos, este aproape plată. Picioarele puternice, dar scurte, au gambele acoperite cu fulgi, fluierele sunt încălţate cu pene mari.
A participat la formarea celor mai valoroase rase mixte
Varietăţi de culoare: galbenă, albă, neagră, albastră, potârnichie, barată, galben-negru
Greutatea corporală: cocoş 3,6 – 5,5 kg
găină 3 – 4,5 kg
Produce anual 80 – 100 de ouă, cu coajă pigmentată în roşu – brun, cu greutate medie de 55 g.
Rasa grea denumită şi “Uriaşul găinilor” poate fi considerată rasă de carne deşi se creşte mai ales pentru expoziţii. Rasa Brahma a fost formată în China, adusă în SUA, unde a fost ameliorată şi de unde a ajuns în Europa în anul 1850. Este una din cele mai amri rase. Ea a contribuit la ameliolarea şi formarea altor rase. Deşi creşterea sa nu este prea rapidă şi numărul ouălelor nu este prea mare, Brahma este o rasă cultivată de numeroşi crescători care iubesc găinile mari.
CARACTERISTICI: Dă impresia de forţă caractrerizată printr-o talie mare şi o formă foarte largă, profundă, încălţată pe tars. Temperament liniştit, uşor de crescut.
Greutatea corporală la cocoş: 3,5 – 5 kg şi 3 – 4,5 kg la găină. Ouăle de 55 kg minim, cu coaja de culoare gălbuie până la brun roşcat. Productia de ouă este de 120 – 140 pe an.
Brahma este o rasă foarte rustică, se adaptează bine la orica climat. Puii cresc relativ încet, dar carnea lor este excelentă.
Câţiva autori, pentru a explica originea acestei păsări mari, au sugerat existenţa uni cocoş sălbatic, uriaş în Asia. Dar nici un element nu confirmă această ipoteză.
STANDARDUL RASEI
Corp: voluminos, larg, profund.
Spate: mai curând scurt, larg, formând în partea mijlocie o curbă ascendentă, regulată.
Pieptul: larg, plin şi profund, aproape vertical.
Abdomen: larg, foarte pufos.
Aripi: scurte şi puternice, bine lipite de corp, cu vârfurile ascunse de fulgi.
Capul: mic, larg, foarte bombat, cu o frunte lată şi proeminentă.
Gâtul: uşor curbat spre cap şi cu penele umflate, bufante, atârnând pe umeri.
Creasta: lipită, mică, bine plantată pe trei rânduri fără spini, cât mai puţin dezvoltată posibil.
Bărbiţele: mici, bine rotunjite, fine la textură.
Urechi: fine şi roşii.
Faţă: roşie.
Ochii: iris roşu – oranj, cu privire mândră, trufaşă.
Ciocul: scurt, puternic, de culoare galbenă.
Coada cocoşului: relativ scurtă, rectrice largi şi bine dezvoltate
Picioarele: coapsele puternice, lungi, bine îmbrăcate în fulgi. Tuleele şi fulgi mici cad peste articulaţii, fără să formeze manşete.
Tarsul: galben intens, puternic, degetele exterioare şi mediane sunt puternic încălţate.
Diferite varietăţi: varietăţile cele mai obişnuite sunt: herminat deschis, herminat închis, potârnichie, columbia, alb.
Varietăţi mai rare: albastru herminat cu negru, albastru herminat cu auriu.
RASA COCHINCHINA
Rasă grea, considerată tipică pentru grupa raselor grele asiatice. Rasă veche care s-a format în mod natural în Asia, găsindu-se în număr mare în regiune Shanghai de unde a fost adusă în Europa, întâi în Franţa (1840) şi apoi în Anglia (1851).
Impresia generală este de pasăre masivă, cu formă cubică spre sferică, datorită penajului bogat dar şi înfoiat. Este caraterizată corp masiv cu linii rotunjite. Capul este relativ mic în raport cu masa corporală, cioc puternic. Creasta este simplă, dreaptă şi mică, regulat dinţată şi cu lobul posterior mic. Trunchiul, cu forme masive are cele trei dimensiuni practic egale. Coada mică şi plată purtată jos, este aproape plată. Picioarele puternice, dar scurte, au gambele acoperite cu fulgi, fluierele sunt încălţate cu pene mari.
A participat la formarea celor mai valoroase rase mixte
Varietăţi de culoare: galbenă, albă, neagră, albastră, potârnichie, barată, galben-negru
Greutatea corporală: cocoş 3,6 – 5,5 kg
găină 3 – 4,5 kg
Produce anual 80 – 100 de ouă, cu coajă pigmentată în roşu – brun, cu greutate medie de 55 g.
RASE ORNAMENT
RASA PADUANĂ
Există multe ipoteze asupra originii acestei rase: Italia, cum sugerează numele oraşului transalpin. Polonia, cum evocă numele englez al acestei rase “Poland”. Numele său aminteşte de asemenea de un omagiu pentru Mm de Pompadour căruia această rasă îi plăcea foarte mult. Găinile Pompadour devin Padoures, apoi Padpoues. Din păcate nici una din aceste ipoteze nu este adevărată.
Această rasă mică a fost selecţionată de englezi în secolul XIX, apoi olandezii au participat cu numeroasele găini moţate prezente în această ţară.
CARACTERISTICI: Paduana este foarte asemănătoare cu Moţata Olandeză. Ea posedă în plus o barbă şi favorici. De altfel multe ţări clasifică Paduana şi Moţata Olandeză în aceeaşi rasă.
Greutatea cocoşului 1,2 kg , iar a găinii 1 kg. Ouăle au 35 g, cu coaja albă.
Găina are o producţie de ouă de 130 – 150 pe an. Este bună cloşcă.
Paduana suportă foarte bine captivitatea, dar picajul este destul de frecvent. Aceasta face ca năpârlirea să creeze uneori probleme datorită tendinţei reciproce de a-şi smulge penele tinere.
RECOMANDĂRI: Paduana necesită condiţii particulare de igienă, de asemenea trebuie să fie crescută într-o construcţie cu acces la volieră. Le vom feri de ploi (umiditate mare) care pot le provoca neplăceri, printre care şi coriza.
Vom acoperi în parte solul volierei cu nisip bine uscat şi vom ţine păsările închise în adăpost în zilele ploioase, protejându-le astfel moţul.
Găinile din această rasă ca şi Moţatele Olandeze nu trebuie amestecate cu păsări din alte rase pentru că sunt foarte delicate.
STANDARDUL RASEI:
Corpul: larg la umeri, se îngustează către spate.
Spate: de lungime medie, puţin înclinat cu o linie concavă şi scurtă către coadă, lanţete abundente.
Pieptul: plin, larg, destul de rotund, destul de profund, puţin proeminent.
Abdomen: destul de dezvoltat.
Aripi: mari, largi, destul de lungi, purtate destul de ridicat.
Capul: larg, cu o puternică protuberanţă şi lipsit de creastă.
Gâtul: mijlociu, purtat ridicat, uşor arcuit, îmbrăcat abundent în pene.
Moţ: frumos, mare sferic, format din fulgi lungi şi înguşti, aranjaţi regulat în toate părţile.
Barba şi favoriţii: foarte dezvoltate.
Bărbiţele: insignifiante.
Urechile: mici şi acoperite.
Faţa: roşie şi acoperită de favoriţi.
Cioc: de lungime medie, puternic, orificiile nazale pronunţate.
Coada cocoşului: bine dezvoltată, rectice largi şi destul de deschise, seceri lungi şi frumos arcuite, bogată şi în seceri mici.
Picioare: coapse drepte, destul de puternice, de lungime medie, cu penaj strâns.
Tarsul: mijlociu, destul de puternic, patru degete.
Diferite varietăţi: cele mai cunoscute sunt: negru, galben deschis. Există, de asemenea, auriu desenat cu negru, argintiu desenat cu alb, alb, pestriţ şi de asemenea cu penaj frizat (varietate numită “Frizată de Chile”).
Există multe ipoteze asupra originii acestei rase: Italia, cum sugerează numele oraşului transalpin. Polonia, cum evocă numele englez al acestei rase “Poland”. Numele său aminteşte de asemenea de un omagiu pentru Mm de Pompadour căruia această rasă îi plăcea foarte mult. Găinile Pompadour devin Padoures, apoi Padpoues. Din păcate nici una din aceste ipoteze nu este adevărată.
Această rasă mică a fost selecţionată de englezi în secolul XIX, apoi olandezii au participat cu numeroasele găini moţate prezente în această ţară.
CARACTERISTICI: Paduana este foarte asemănătoare cu Moţata Olandeză. Ea posedă în plus o barbă şi favorici. De altfel multe ţări clasifică Paduana şi Moţata Olandeză în aceeaşi rasă.
Greutatea cocoşului 1,2 kg , iar a găinii 1 kg. Ouăle au 35 g, cu coaja albă.
Găina are o producţie de ouă de 130 – 150 pe an. Este bună cloşcă.
Paduana suportă foarte bine captivitatea, dar picajul este destul de frecvent. Aceasta face ca năpârlirea să creeze uneori probleme datorită tendinţei reciproce de a-şi smulge penele tinere.
RECOMANDĂRI: Paduana necesită condiţii particulare de igienă, de asemenea trebuie să fie crescută într-o construcţie cu acces la volieră. Le vom feri de ploi (umiditate mare) care pot le provoca neplăceri, printre care şi coriza.
Vom acoperi în parte solul volierei cu nisip bine uscat şi vom ţine păsările închise în adăpost în zilele ploioase, protejându-le astfel moţul.
Găinile din această rasă ca şi Moţatele Olandeze nu trebuie amestecate cu păsări din alte rase pentru că sunt foarte delicate.
STANDARDUL RASEI:
Corpul: larg la umeri, se îngustează către spate.
Spate: de lungime medie, puţin înclinat cu o linie concavă şi scurtă către coadă, lanţete abundente.
Pieptul: plin, larg, destul de rotund, destul de profund, puţin proeminent.
Abdomen: destul de dezvoltat.
Aripi: mari, largi, destul de lungi, purtate destul de ridicat.
Capul: larg, cu o puternică protuberanţă şi lipsit de creastă.
Gâtul: mijlociu, purtat ridicat, uşor arcuit, îmbrăcat abundent în pene.
Moţ: frumos, mare sferic, format din fulgi lungi şi înguşti, aranjaţi regulat în toate părţile.
Barba şi favoriţii: foarte dezvoltate.
Bărbiţele: insignifiante.
Urechile: mici şi acoperite.
Faţa: roşie şi acoperită de favoriţi.
Cioc: de lungime medie, puternic, orificiile nazale pronunţate.
Coada cocoşului: bine dezvoltată, rectice largi şi destul de deschise, seceri lungi şi frumos arcuite, bogată şi în seceri mici.
Picioare: coapse drepte, destul de puternice, de lungime medie, cu penaj strâns.
Tarsul: mijlociu, destul de puternic, patru degete.
Diferite varietăţi: cele mai cunoscute sunt: negru, galben deschis. Există, de asemenea, auriu desenat cu negru, argintiu desenat cu alb, alb, pestriţ şi de asemenea cu penaj frizat (varietate numită “Frizată de Chile”).
nutritie iepuri
Substante minerale in nutritia iepurilor
In alimentatia iepurilor trebuie sa fie incluse substante minerale. Dintre substantele minerale necesare pentru iepuri enumeram:
Calciul si fosforul, care sunt continute in furajele leguminoase ( lucerna, trifoi ) si in furajele cerealiere, tarate, faina de oase.
Sodiul, potasiul si clorul continute in furajele leguminoase verzi, dar necesarul de sodiu se obtine prin folosirea sarii de bucatarie.
Cobaltul, cuprul, iodul, magneziul, fierul sulful si zincul sunt necesare in cantitati mai mici, si sunt continute in furajele concentrate prefabicate.
De retinut ca hrana trebuie sa contina un procent mai mare de substante minerale in cazul nutritiei iepurilor tineri, deoarece acestea sunt necesare formarii si consolidarii sistemului osos
Vitamine in nutritia iepurilor
Pentru o dezvoltare armonioasa a iepurilor dumneavoastra trebuie sa aveti grija sa includeti in alimentatia lor zilnica vitaminele de are au nevoie:
Vitamina A, continuta in iarba verde, fin, grauntele de grau sau ovaz, tarate;
Vitamina D, continuta in furajele leguminoase uscate la soare;
Vitamina E, continuta in furajele cerialiere, faina de lucernauleiurile vegetale;
Vitamina B este necesara pentru hrana iepurilor aflati in perioada de crestere;
Vitamina K este necesara pentru hrana iepuroaicelor gestante sau a celor care alapteaza.
Vitaminele A, D, E sunt necesare pentru iepuri, indiferent in ce stadiu de dezvoltare s-ar afla animalele.
Proteine, lipide si glucide
Hrana iepurilor de orice varsta trebuie sa contina proteine, deoarece acestea reprezinta un factor important de crestere si dezvoltare, pentru asigurarea unei productivitati ridicate, avand rol esential in calitatea blanurilor si a parului.
Proteinele necesare sunt continute in lapte, fan, furaje leguminoase verzi, turte olearginoase.
Lipidele ( grasimile ) necesare sunt continute in furajele cerealiere ( grau, porumb, turte de floarea soarelui ).
Hrana, in general, trebuie sa contina grasimi in cantitati mici. Grasimile sunt necesare in cantitati mai mari in hrana noilor nascuti, dar ele sunt asigurate in acest caz de laptele matern, prin alaptare.
Nu este recomandata hranirea iepurilor cu alimente bogate in grasimi cum ar fi nucile sau alunele.
Glucidele ( amidon, zaharuri ) necesare sunt continute in seminte, fructe, plante radacinoase.
Necesarul de glucide, pentru un animal, depinde de greutatea acestuia, de volum si de productivitate. Hrana trebuie sa contina mai multe glucide in cazul iepuroaicelor gestante sau a celor care alapteaza.
Desi toata lumea stie ca iepurilor le place sa manance morcovi, este recomandata reducerea consumului de atat morcovi cat si de fructe datorita continutului ridicat in zaharuri. In general iepurii pot manca morcovi si fructe la o masa odata la doua zile. Printre fructele recomandate iepurilor enumeram: mere, pere, piersici, pepene, struguri, zmeura sau capsuni.
In alimentatia iepurilor trebuie sa fie incluse substante minerale. Dintre substantele minerale necesare pentru iepuri enumeram:
Calciul si fosforul, care sunt continute in furajele leguminoase ( lucerna, trifoi ) si in furajele cerealiere, tarate, faina de oase.
Sodiul, potasiul si clorul continute in furajele leguminoase verzi, dar necesarul de sodiu se obtine prin folosirea sarii de bucatarie.
Cobaltul, cuprul, iodul, magneziul, fierul sulful si zincul sunt necesare in cantitati mai mici, si sunt continute in furajele concentrate prefabicate.
De retinut ca hrana trebuie sa contina un procent mai mare de substante minerale in cazul nutritiei iepurilor tineri, deoarece acestea sunt necesare formarii si consolidarii sistemului osos
Vitamine in nutritia iepurilor
Pentru o dezvoltare armonioasa a iepurilor dumneavoastra trebuie sa aveti grija sa includeti in alimentatia lor zilnica vitaminele de are au nevoie:
Vitamina A, continuta in iarba verde, fin, grauntele de grau sau ovaz, tarate;
Vitamina D, continuta in furajele leguminoase uscate la soare;
Vitamina E, continuta in furajele cerialiere, faina de lucernauleiurile vegetale;
Vitamina B este necesara pentru hrana iepurilor aflati in perioada de crestere;
Vitamina K este necesara pentru hrana iepuroaicelor gestante sau a celor care alapteaza.
Vitaminele A, D, E sunt necesare pentru iepuri, indiferent in ce stadiu de dezvoltare s-ar afla animalele.
Proteine, lipide si glucide
Hrana iepurilor de orice varsta trebuie sa contina proteine, deoarece acestea reprezinta un factor important de crestere si dezvoltare, pentru asigurarea unei productivitati ridicate, avand rol esential in calitatea blanurilor si a parului.
Proteinele necesare sunt continute in lapte, fan, furaje leguminoase verzi, turte olearginoase.
Lipidele ( grasimile ) necesare sunt continute in furajele cerealiere ( grau, porumb, turte de floarea soarelui ).
Hrana, in general, trebuie sa contina grasimi in cantitati mici. Grasimile sunt necesare in cantitati mai mari in hrana noilor nascuti, dar ele sunt asigurate in acest caz de laptele matern, prin alaptare.
Nu este recomandata hranirea iepurilor cu alimente bogate in grasimi cum ar fi nucile sau alunele.
Glucidele ( amidon, zaharuri ) necesare sunt continute in seminte, fructe, plante radacinoase.
Necesarul de glucide, pentru un animal, depinde de greutatea acestuia, de volum si de productivitate. Hrana trebuie sa contina mai multe glucide in cazul iepuroaicelor gestante sau a celor care alapteaza.
Desi toata lumea stie ca iepurilor le place sa manance morcovi, este recomandata reducerea consumului de atat morcovi cat si de fructe datorita continutului ridicat in zaharuri. In general iepurii pot manca morcovi si fructe la o masa odata la doua zile. Printre fructele recomandate iepurilor enumeram: mere, pere, piersici, pepene, struguri, zmeura sau capsuni.
iepuri comunitari
Iepurii ca animale de casa
Iepurasii sunt animale foarte sociabile si prietenoase. Ei au nevoie permanenta de companie, fie a altor animale (alti iepuri, porcusori de Guineea), fie a oamenilor.
Din acest motiv iepurasii sunt excelente animale de casa, potrivite pentru copii. Nu se recomanda un iepuras intr-o casa cu un copil mai mic de 6 ani datorita pericolelor la care sunt expusi atat animalul cat si copilul.
Daca iti doresti un iepuras ca animal de casa asigura-te in prealabil ca detii suficient spatiu. Cusca iepurelui trebuie sa aiba o aria mare intrucat acesta este foarte energic si jucaus. De asemenea ea trebuie sa aiba inaltimea cel putin de 1,5 ori lungimea iepurelui, fiind binecunoscut obiceiul acestuia de a se catara. Este recomandat ca iepurele sa fie lasat liber in casa sau gradina, de cate ori este posibil. Acest lucru insa sub stricta supraveghere, intrucat, mai ales intr-o casa, exista multe pericole de accidente pentru un iepuras.
Iepurii au nevoie de mare atentie de la stapanii lor. Nu iti lua un iepure ca animal de casa daca nu esti pregatit(a) sa ii acorzi tot timpul necesar. Recipientele utilizate pentru hrana sau apa trebuie spalate zilnic, de preferinta cu apa fierbinte pentru a preveni eventuale boli. Cusca trebuie de asemenea spalata saptamanal, iar asternutul folosit trebuie schimbat ori de cate ori este nevoie. Nu folositi detergenti sau alte produse de curatat, acestea pot dauna iepurasului.
Asigura-i iepurasului o dieta adecvata, mai multe detalii la sectiune Nutritie.
Iepurasii sunt animale foarte sociabile si prietenoase. Ei au nevoie permanenta de companie, fie a altor animale (alti iepuri, porcusori de Guineea), fie a oamenilor.
Din acest motiv iepurasii sunt excelente animale de casa, potrivite pentru copii. Nu se recomanda un iepuras intr-o casa cu un copil mai mic de 6 ani datorita pericolelor la care sunt expusi atat animalul cat si copilul.
Daca iti doresti un iepuras ca animal de casa asigura-te in prealabil ca detii suficient spatiu. Cusca iepurelui trebuie sa aiba o aria mare intrucat acesta este foarte energic si jucaus. De asemenea ea trebuie sa aiba inaltimea cel putin de 1,5 ori lungimea iepurelui, fiind binecunoscut obiceiul acestuia de a se catara. Este recomandat ca iepurele sa fie lasat liber in casa sau gradina, de cate ori este posibil. Acest lucru insa sub stricta supraveghere, intrucat, mai ales intr-o casa, exista multe pericole de accidente pentru un iepuras.
Iepurii au nevoie de mare atentie de la stapanii lor. Nu iti lua un iepure ca animal de casa daca nu esti pregatit(a) sa ii acorzi tot timpul necesar. Recipientele utilizate pentru hrana sau apa trebuie spalate zilnic, de preferinta cu apa fierbinte pentru a preveni eventuale boli. Cusca trebuie de asemenea spalata saptamanal, iar asternutul folosit trebuie schimbat ori de cate ori este nevoie. Nu folositi detergenti sau alte produse de curatat, acestea pot dauna iepurasului.
Asigura-i iepurasului o dieta adecvata, mai multe detalii la sectiune Nutritie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
