Link-uri utile porumbei
De interes general:
www.porumbei.ro
Parteneri:
Romanian Racing Pigeons
http://columbofil.wordpress.com/
http://www.dorcuovidiuconstantin.webs.com
http://porumbei-jucatori.xhost.ro
http://porumbeivisinii.ro/
http://jucatoridegalati.wgz.ro/
http://columbofil.com/
http://porumbeiivoiajori.webs.com/
http://www.porumbeiking.ro/
http://www.porumbei-jucatori.ro
http://www.dinamergeani.com
http://www.animalutul.ro/ − un site interesant despre toate animalele
Asociatii:
http://www.rollerclubromania.webs.com
http://www.rifca73.webs.com/
http://litoral2010.webs.com
Blog personal:
www.acka-ro.blogspot.com
marți, 11 mai 2010
Expozitii si targuri columbofile
Expozitii si targuri columbofile
Toti cei care aveti mai multe informatii legate de alte targuri si expozitii si vreti sa afle si altii de ele sunteti invitati sa-mi trimiteti un mesaj pe adresa de email de la optiunea contact. Multumesc anticipat tuturor colaboratorilor mei!
− 2010 −
1. Expozitii si targuri columbofile externe
Programul expozitiilor si targurilor de porumbei din diverse alte tari sunt:
16 Mai 2010 − Gyor, Ungaria: expozitie si targ de animale mici in Parcul Kiskut, langa Gradina Zoologica.
23 Mai 2010 − Zalaegerszeg, Ungaria: expozitie si targ de animale mici organizate in curtea scolii generale Petofi Sandor.
30 Mai 2010 − Gyor, Ungaria: expozitie si targ de animale mici in Parcul Kiskut, langa Gradina Zoologica.
targuri de porumbei la Monor, Ungaria in datele: 8 August, 12 Septembrie, 10 Octombrie.
expozitii si targuri de animale mici la Gyor, Ungaria in datele de: 13 si 27 Iunie, 11 si 25 Iulie, 8 si 22 August, 5 si 19 Septembrie, 3 si 17 Octombrie, 7 si 21 Noiembrie, 5 si 19 Decembrie. Locatia: Parcul Kiskut, langa Gradina Zoologica.
expozitii si targuri de animale mici organizate in curtea scolii generale Petofi Sandor din Zalaegerszeg, Ungaria in urmatoarele date: 20 Iunie, 18 Iulie, 15 August, 26 Septembrie, 24 Octombrie, 14 Noiembrie, 12 Decembrie.
2. Expozitii judetene de porumbei
Majoritatea acestor expozitii sunt locale, dar fiind invitati si alti columbofili din alte judete sau tari s-au extins. De obicei cand sunt expozitii sunt si targuri, dar asta cu totii o stim. Astfel, expozitiile anuntate de unii dintre voi sunt:
05-07 februarie − a avut loc expozitia de porumbei si animale mici in jud. Bihor la scoala din Sanmartin fiind organizat de catre Asociatia Nufarul Oradea. Pentru a putea vedea un minitur virtual al expozitiei de porumbei da click aici.
...daca stiti si altele anuntati-ma sa le putem face cunoscute!
3. Targurile de porumbei din Oradea in 2010
Programul targurilor columbofile de la Oradea pentru anul 2010 sunt:
Asociatia crescatorilor de pasari de curte si animale de blana "Lotus" Oradea va organiza pe datele de: 5 Septembrie, 3 Octombrie − informatii suplimentare se pot afla la numarul de telefon 0741-507247, dl Anton;
Asociatia de pasari si animale mici "Nufarul" Oradea va organiza targuri in: 15 August, 19 Septembrie, 17 Octombrie.
Targurile vor avea loc in bine cunoscutul loc sant al Cetatii Oradea. Va asteptam cu drag!
4. Targ international de porumbei in Brasov
Invitatie la Targul International de pasari Brasov: Asociatia Crescatorilor de pasari si animale mici de rasa pura Avirom Tara Barsei Brasov, in colaborare cu SC Instermon SRL Brasov, va invita sa participati la TARGUL INTERNATIONAL cu pasari de curte, porumbei (voiajori si ornament), animale de blana, pasari exotice, caini, pisici, produse specifice animalelor, hrana si medicamente. Targul va fi organizat in a treia sambata ale fiecarei luni, respectiv: 15 mai, 19 iunie, 17 iulie, 21 august, 18 septembrie, 16 octombrie, anul 2010 cu program intre orele 6:00-18:00. Locatia va fi in incinta Targului de animale (2.34 ha) din Lunca-Calnicului, com. Prejmer, la aproximativ 15 km de orasul Brasov, pe soseaua Brasov-Bacau. Cu aceasta ocazie va comunicam ca si-au exprimat dorinta de participare crescatorii din Moldova, Bulgaria, Ungaria, Germania, etc. Se vor organiza cu aceasta ocazie si licitatii de pasari si porumbei. Pentru informatii suplimentare va rugam sa contactati administratia targului. Telefon: 0744-306525. Va multumim de participare.
5. Targuri de porumbei in Braila
In Braila este targ de iepuri si pasari in fiecare Duminica in spatele pietei mari de pe strada Republicii.
6. Targuri de porumbei in Bucuresti
In Bucuresti este targ de porumbei in fiecare Sambata la Piata Rahova si in fiecare Duminica la Samexpo, langa Complexul Europa.
7. Targuri de porumbei in jud. Cluj
Asociatia columbofila Porumbelul 2003 Turda organizeaza targ de pasari si animale mici in data de 25 iulie si 31 octombrie 2010. Targurile vor avea loc in incinta fostei fabrici de bere din sensul giratoriu. Va asteptam cu drag. Pentru mai multe informatii puteti lua legatura cu d-l Rus Odin la numarul de telefon: 0744-55.00.19
In Cluj, targul de porumbei, pasari de curte, pasari exotice si animale de companie are loc la Expo-Transilvania in a 3-a Duminica din fiecare luna.
8. Targuri de porumbei in Constanta
La Constanta in fiecare Duminica, in piata Brick este targ de porumbei.
9. Targuri de porumbei la Tarnaveni
In Tarnaveni, jud. Mures targurile de porumbei se vor organiza in urmatoarele date: 11 Iulie, 12 Septembrie, 14 Noiembrie.
Toti cei care aveti mai multe informatii legate de alte targuri si expozitii si vreti sa afle si altii de ele sunteti invitati sa-mi trimiteti un mesaj pe adresa de email de la optiunea contact. Multumesc anticipat tuturor colaboratorilor mei!
− 2010 −
1. Expozitii si targuri columbofile externe
Programul expozitiilor si targurilor de porumbei din diverse alte tari sunt:
16 Mai 2010 − Gyor, Ungaria: expozitie si targ de animale mici in Parcul Kiskut, langa Gradina Zoologica.
23 Mai 2010 − Zalaegerszeg, Ungaria: expozitie si targ de animale mici organizate in curtea scolii generale Petofi Sandor.
30 Mai 2010 − Gyor, Ungaria: expozitie si targ de animale mici in Parcul Kiskut, langa Gradina Zoologica.
targuri de porumbei la Monor, Ungaria in datele: 8 August, 12 Septembrie, 10 Octombrie.
expozitii si targuri de animale mici la Gyor, Ungaria in datele de: 13 si 27 Iunie, 11 si 25 Iulie, 8 si 22 August, 5 si 19 Septembrie, 3 si 17 Octombrie, 7 si 21 Noiembrie, 5 si 19 Decembrie. Locatia: Parcul Kiskut, langa Gradina Zoologica.
expozitii si targuri de animale mici organizate in curtea scolii generale Petofi Sandor din Zalaegerszeg, Ungaria in urmatoarele date: 20 Iunie, 18 Iulie, 15 August, 26 Septembrie, 24 Octombrie, 14 Noiembrie, 12 Decembrie.
2. Expozitii judetene de porumbei
Majoritatea acestor expozitii sunt locale, dar fiind invitati si alti columbofili din alte judete sau tari s-au extins. De obicei cand sunt expozitii sunt si targuri, dar asta cu totii o stim. Astfel, expozitiile anuntate de unii dintre voi sunt:
05-07 februarie − a avut loc expozitia de porumbei si animale mici in jud. Bihor la scoala din Sanmartin fiind organizat de catre Asociatia Nufarul Oradea. Pentru a putea vedea un minitur virtual al expozitiei de porumbei da click aici.
...daca stiti si altele anuntati-ma sa le putem face cunoscute!
3. Targurile de porumbei din Oradea in 2010
Programul targurilor columbofile de la Oradea pentru anul 2010 sunt:
Asociatia crescatorilor de pasari de curte si animale de blana "Lotus" Oradea va organiza pe datele de: 5 Septembrie, 3 Octombrie − informatii suplimentare se pot afla la numarul de telefon 0741-507247, dl Anton;
Asociatia de pasari si animale mici "Nufarul" Oradea va organiza targuri in: 15 August, 19 Septembrie, 17 Octombrie.
Targurile vor avea loc in bine cunoscutul loc sant al Cetatii Oradea. Va asteptam cu drag!
4. Targ international de porumbei in Brasov
Invitatie la Targul International de pasari Brasov: Asociatia Crescatorilor de pasari si animale mici de rasa pura Avirom Tara Barsei Brasov, in colaborare cu SC Instermon SRL Brasov, va invita sa participati la TARGUL INTERNATIONAL cu pasari de curte, porumbei (voiajori si ornament), animale de blana, pasari exotice, caini, pisici, produse specifice animalelor, hrana si medicamente. Targul va fi organizat in a treia sambata ale fiecarei luni, respectiv: 15 mai, 19 iunie, 17 iulie, 21 august, 18 septembrie, 16 octombrie, anul 2010 cu program intre orele 6:00-18:00. Locatia va fi in incinta Targului de animale (2.34 ha) din Lunca-Calnicului, com. Prejmer, la aproximativ 15 km de orasul Brasov, pe soseaua Brasov-Bacau. Cu aceasta ocazie va comunicam ca si-au exprimat dorinta de participare crescatorii din Moldova, Bulgaria, Ungaria, Germania, etc. Se vor organiza cu aceasta ocazie si licitatii de pasari si porumbei. Pentru informatii suplimentare va rugam sa contactati administratia targului. Telefon: 0744-306525. Va multumim de participare.
5. Targuri de porumbei in Braila
In Braila este targ de iepuri si pasari in fiecare Duminica in spatele pietei mari de pe strada Republicii.
6. Targuri de porumbei in Bucuresti
In Bucuresti este targ de porumbei in fiecare Sambata la Piata Rahova si in fiecare Duminica la Samexpo, langa Complexul Europa.
7. Targuri de porumbei in jud. Cluj
Asociatia columbofila Porumbelul 2003 Turda organizeaza targ de pasari si animale mici in data de 25 iulie si 31 octombrie 2010. Targurile vor avea loc in incinta fostei fabrici de bere din sensul giratoriu. Va asteptam cu drag. Pentru mai multe informatii puteti lua legatura cu d-l Rus Odin la numarul de telefon: 0744-55.00.19
In Cluj, targul de porumbei, pasari de curte, pasari exotice si animale de companie are loc la Expo-Transilvania in a 3-a Duminica din fiecare luna.
8. Targuri de porumbei in Constanta
La Constanta in fiecare Duminica, in piata Brick este targ de porumbei.
9. Targuri de porumbei la Tarnaveni
In Tarnaveni, jud. Mures targurile de porumbei se vor organiza in urmatoarele date: 11 Iulie, 12 Septembrie, 14 Noiembrie.
DESPRE PORUMBEI
Despre porumbei
Simbol al pacii si prieteniei, al gingasiei si puritatii, aducator de vesti bune, mesager al dragostei si bucuriei, porumbelul este una dintre cele mai populare pasari de pe la noi. In mitologie, porumbelul era considerat solul zeilor. Porumbeii de casa sunt singurele pasari domestice zburatoare care se intorc constant la adapostul lor, nu sunt foarte pretentiosi si sunt foarte increzatori in omul care ii ingrijeste.
Porumbeii au fost folositi, din cele mai vechi timpuri, drept curieri ai unor mesaje importante: erau foarte rapizi, nu cereau alta plata in afara de cateva boabe, nu uitau niciodata drumul si cadeau rareori in mainile dusmanilor. Acum, columbofilii ingrijesc aceste zburatoare doar din pasiune, ducandu-si pasarile la diferite concursuri de penaj sau de zbor.
Porumbelul este o pasare granivora; adica se hraneste cu seminte si boabe de cereale, leguminoase si oleaginoase, in proportii diferite in functie de sezon, rasa, utilitate, stare fiziologica. Iarna, amestecul va avea alta compozitie decat vara, la fel in perioada de naparlire fata de perioada de reproductie si crestere a puilor.
Porumbeii se imperecheaza pe viata, iar in sportul columbofil, de obicei, se alege cea mai buna femela cu cel mai bun mascul. Odata cuplul format ramane nedespartit toata viata. Puii ies din oua dupa 18 zile de clocit sunt orbi si acoperiti cu un puf galben. Ambii parinti clocesc ouale. Porumbeii isi hranesc puii cu o substanta laptoasa, preparata in gusa. Durata medie de viata a porumbeilor este de 10 ani (in cazul in care traiesc in salbaticie) si de 25 de ani (cei domesticiti, folositi de obicei in scopuri sportive).
O alta particularitate a porumbeilor este aceea ca sunt singurele pasari care pot "suge" apa cand beau; celelalte zburatoare trebuind sa ia apa in cioc pana isi umple gura, apoi sa-si dea capul pe spate pentru a o putea inghiti.
Columbofilii, adevaratii pasionati de cresterea porumbeilor, cunosc cel mai in amanunt tainele acestor pasari. Columbofilia este o stiinta, dar in acelasi timp o arta. Crescatorul este un artist care daca dispune de fler si inspiratie poate crea adevarate opere de arta. La performanta columbofila stau 2 factori principali: crescatorul si valoarea porumbeilor; si mai multi factori secundari care pot influenta rezultatele, printre care: starea de sanatate, alimentatia, conditiile de transport, ingrijirea pe timpul transportului, metoda de zbor, conditiile meteorologice si valoarea partenerilor de zbor. Rezultatele porumbeilor pot fi uneori spectaculoase ca timp si spatiu, totul depinzand de exigenta fiecaruia.
Porumbeii domestici sunt cei mai cunoscuti, dar exista aproximativ 300 de specii. Cea mai mare varietate se afla in sud-estul Asiei si in Australia. Principalii lor dusmani naturali sunt uliul si soimul, pasari rapitoare extrem de puternice si de abile.
Simbol al pacii si prieteniei, al gingasiei si puritatii, aducator de vesti bune, mesager al dragostei si bucuriei, porumbelul este una dintre cele mai populare pasari de pe la noi. In mitologie, porumbelul era considerat solul zeilor. Porumbeii de casa sunt singurele pasari domestice zburatoare care se intorc constant la adapostul lor, nu sunt foarte pretentiosi si sunt foarte increzatori in omul care ii ingrijeste.
Porumbeii au fost folositi, din cele mai vechi timpuri, drept curieri ai unor mesaje importante: erau foarte rapizi, nu cereau alta plata in afara de cateva boabe, nu uitau niciodata drumul si cadeau rareori in mainile dusmanilor. Acum, columbofilii ingrijesc aceste zburatoare doar din pasiune, ducandu-si pasarile la diferite concursuri de penaj sau de zbor.
Porumbelul este o pasare granivora; adica se hraneste cu seminte si boabe de cereale, leguminoase si oleaginoase, in proportii diferite in functie de sezon, rasa, utilitate, stare fiziologica. Iarna, amestecul va avea alta compozitie decat vara, la fel in perioada de naparlire fata de perioada de reproductie si crestere a puilor.
Porumbeii se imperecheaza pe viata, iar in sportul columbofil, de obicei, se alege cea mai buna femela cu cel mai bun mascul. Odata cuplul format ramane nedespartit toata viata. Puii ies din oua dupa 18 zile de clocit sunt orbi si acoperiti cu un puf galben. Ambii parinti clocesc ouale. Porumbeii isi hranesc puii cu o substanta laptoasa, preparata in gusa. Durata medie de viata a porumbeilor este de 10 ani (in cazul in care traiesc in salbaticie) si de 25 de ani (cei domesticiti, folositi de obicei in scopuri sportive).
O alta particularitate a porumbeilor este aceea ca sunt singurele pasari care pot "suge" apa cand beau; celelalte zburatoare trebuind sa ia apa in cioc pana isi umple gura, apoi sa-si dea capul pe spate pentru a o putea inghiti.
Columbofilii, adevaratii pasionati de cresterea porumbeilor, cunosc cel mai in amanunt tainele acestor pasari. Columbofilia este o stiinta, dar in acelasi timp o arta. Crescatorul este un artist care daca dispune de fler si inspiratie poate crea adevarate opere de arta. La performanta columbofila stau 2 factori principali: crescatorul si valoarea porumbeilor; si mai multi factori secundari care pot influenta rezultatele, printre care: starea de sanatate, alimentatia, conditiile de transport, ingrijirea pe timpul transportului, metoda de zbor, conditiile meteorologice si valoarea partenerilor de zbor. Rezultatele porumbeilor pot fi uneori spectaculoase ca timp si spatiu, totul depinzand de exigenta fiecaruia.
Porumbeii domestici sunt cei mai cunoscuti, dar exista aproximativ 300 de specii. Cea mai mare varietate se afla in sud-estul Asiei si in Australia. Principalii lor dusmani naturali sunt uliul si soimul, pasari rapitoare extrem de puternice si de abile.
INELE PORUMBEI
Inelele porumbeilor
Inca de la inceputurile cresterii porumbeilor oamenii au folosit diferite metode pentru a infrumuseta, marca sau deosebi porumbeii unii de altii. Astfel, exista diferite tipuri de inele, unele pentru infrumusetarea porumbeilor (vechi de sute de ani), iar altele pentru recunoastere, care pot fi de diferite culori, marimi si tipuri de prindere.
Pana acum cativa ani (vreo 20) aproape toate tipurile de inele pentru porumbei erau facute din aluminiu cu anul, seria si tara inscriptionate pe ele. In zilele noastre cele mai folosite inele sunt cele recunoscute pe plan national sau international. In functie de rasele de porumbei, exista si diferite tipuri de inele:
La porumbeii voiajori sunt inele de aluminiu acoperite cu plastic protector, acestea fiind inscriptionate: anul in care porumbelul a eclozat, tara din care provine si o serie, care este unica. In unele tari inelele au cateva diferente: spre exemplu, in Ungaria, pe langa an, tara si seria porumbelului mai prezinta un cod de 2 cifre ce reprezinta numarul clubului la care este inscris crescatorul; sau in Germania, cel de-al doilea cod reprezinta seria crescatorului. Fiecare inel prezinta un tichet de proprietate, fara el crescatorul neputand sa isi inscrie porumbeii in concursuri. Mai exista si diferite inele care sunt specifice pentru diferite concursuri ca derbi sau maraton. Culorile inelelor difera de la an la an. Marimea inelului la voiajori este de 8.
Inainte, la concursurile de voiajori se foloseau clemele de zbor. Acestea erau dintr-un cauciuc foarte subtire sau foita de tabla asemanator cu un inel pe care era inscriptionat un cod, cod cu care era inscris un anumit porumbel in concurs. Mai nou, in concursurile de zboruri la voiajori exista ceasuri electronice care inregistreaza porumbelul cu ajutorul unui cip atasat la piciorul porumbelului. Acestea se pun in inele speciale din plastic care pot fi date jos cu ajutorul unui cleste special. Aceste inele au un orificiu in care se pune cipul. Dar ultimul tip de inele de concurs sunt facute cu orificiu in ele fara a mai fi nevoie sa se puna cipul in alt inel − asa numitele inele combi.
Asemanatoare cu inelele de la voiajori sunt si cele de la cluburile de porumbei jucatori sau zburatori, avand diferite initale de la club sau asociatie. La unele cluburi nu exista inele speciale pentru acest tip de concurs si se folosesc inelele de la porumbeii de ornament. Si la acest grup de porumbei inelele au diferite marimi, in functie de rasa porumbeilor.
La porumbeii de ornament din Europa inelele sunt in totalitate facute din plastic, pe ele fiind inscriptionate: tara, marimea inelului, anul in care a eclozat porumbelul, o serie, iar pe langa apare inscriptia de "EE". Si la aceste inele in unele tari au diferite modificari la ele, un exemplu este la cele germane care au inscriptionat pe ele si tinutul in care locuieste sau unde se gaseste asociatia sau clubul respectiv. Culorile inelului difera de la an la an. Marimile inelelor sunt intre 7-12, in functie de rasele porumbeilor.
Un alt tip de inele sunt cele personalizate, pe care inscriptiile sunt diferite in functie de cerintele crescatorilor, dar in general pe ele sunt inscriptionate numele crescatorului, numarul de telefon si/sau orasul/judetul de unde este.
BOLI PORUMBEI
Boala a porumbeilor − Circoviroza (Boala porumbeilor tineri)
Circoviroza denumita si "Boala porumbeilor tineri" este o boala complexa si a fost semnalata in zona tarii noastre de prin anul 2000. Se datoreaza in principal virusului circo ce poate fi insotit de virusi de tip adeno, paramyxo, virusul varicelei sau virusul herpesului. Acesti agenti patogeni slabesc sistemul imunitar al porumbeilor, astfel suprainfectii cu agenti de tip salmonella, coli, etc. fac pasarile sa cada de pe picioare in cateva ore.
Simptome ale circovirozei:
umflarea in pene;
scaderea instinctului de zbor;
fecale mucilaginoase;
voma.
Tratament: alternativ cate o saptamana medicamente pentru: trichomonoza, coccidioza - salmonela, coli - cai respiratorii, ornitoza. Datorita faptului ca, din pacate inca nu exista vaccin pentru aceasta boala, trebuie acordata o atentie sporita profilaxiei. Mai multe firme au produse speciale, destinate profilaxiei acestei boli, ce contin proteine din zar de lapte. Acestea au un efect benefic asupra sistemului imunitar al porumbeilor marind gradul de rezistenta fata de acesti virusi cu 10-40%.
Boala a porumbeilor − Coccidioza
Coccidioza (eimerioza) nu este o boala foarte grava si, ca si in cazul tricomonozei, porumbeii au in organism mereu un numar de coccidii care nu ii afecteaza vizibil, dar care pot declansa boala sub influenta anumitor factori. Multi crescatori nu trateaza medicamentos coccidioza deoarece este bine stiut ca aceasta boala poate fi tinuta in frau prin pastrarea unei crescatorii uscate. Este general valabil faptul ca un mare inamic al porumbeilor este umezeala.
Simptome de coccidioza:
diaree (uneori hemoragica);
slabire, apatie;
sete exagerata;
penaj mat, zburlit;
porumbeii maturi manifesta somnolenta;
la femele, se produce intarzierea ouatului.
Porumbeii bolnavi elimina odata cu excrementele oochisti care sunt transmisi mai departe prin ciugulit. Iata de ce curatenia, gratarele de podea, hranirea exclusiv in hranitor si alte masuri de igiena in crescatorie sunt utile. Adapatorile se pun pe un suport ingust si nu direct pe podea pentru a limita la maxim posibilitatile porumbeilor de a murdari apa cu dejectii.
Boala a porumbeilor − Micoplasmoza
Micoplasmoza este o boala care apare mai ales toamna. Contaminarea se face prin secretiile nazale infestate cu micoplasme. Agentii patogeni sunt bacterii imobile. Imbolnavirea are loc atunci cand organismul este deja slabit de o alta boala. Maladia se transmite prin apa de baut, excremente, dispozitivele de alimentare si prin contactul direct de la pasare la pasare (de exemplu prin atingerea reciproca a ciocului). La 7 pana la 14 zile de la contaminare porumbeii prezinta o secretie nazala, sero-mucoasa initial, gri-murdara, chiar purulenta, mai tarziu. Mucoasele cavitatilor nazale sunt inflamate si ingrosate, negii nazali (carunculii) se coloreaza in gri, iar respiratia este greoaie, zgomotoasa, chiar sforaitoare. Sacii aerieni se pot si ei inflama. Pasarii infectate i se fac mai multe injectii cu antibiotice si intregii crescatorii i se administreaza antibiotice prin apa de baut. Tratamentul preventiv este recomandat de medicul veterinar.
Simptome de micoplasmoza:
productii nazale abundente;
lacrimarea ochilor;
conjunctiva inrosita;
respiratie ingreunata cu efecte sonore de pufait;
scaderea instinctului de zbor, lipsa pudrajului.
Terapie: Cinci zile de tratament cu antibiotice, apoi cinci zile cu administrare de probiotice (Entrobac) in apa de baut. Se recomanda tratament cu produs combinat, eficient impotriva mai multor boli.
Profilaxie:
intarirea sistemului imunitar;
asigurarea de aer proaspat, curat si fara praf; in voliera inchisa se pulverizeaza o data pe saptamana cu Bio-Air-Fresh.
Boala a porumbeilor − Ornitoza
Ornitoza este o boala infectioasa cauzata de chlamydia. La pasarile tinere boala poate cauza pierderi insemnate. Chlamydia este excretata cu dejectiile, in lichidul lacrimal, pe cioc si in laptele de gusa. Porumbeii se infecteaza respirand praf infectat cu agentul patogen sau ingerand hrana sau apa infectata.
Simptome de Ornitoza:
apatie;
lipsa poftei de mancare;
sete exagerata;
performante reduse in concursuri;
la unele pasari apare conjunctivita, lipirea pleoapelor;
inchiderea ochilor, sensibilitate la lumina;
lichid galbui pe nari;
infundarea narilor, respiratie cu ciocul deschis;
scarpinarea la cap;
stranut.
Este o afectiune ce poate fi transmisa la om in anumite conditii.
Tratament: Enrofloxacina, Ornichure, Tetraciclina, Baytril.
Boala a porumbeilor − Paramixoviroza
Paramixoviroza este cu siguranta una dintre cele mai dure boli care pot aparea la porumbei, dat fiind ca deseori duce la mortalitati. Se manifesta in prima faza prin excremente apoase si lipsa poftei de viata. In fazele finale, se manifesta cu pierderea echilibrului si rasucirea gatului.
Contaminarea cu paramyxoviroza se produce prin contact direct, de exemplu, in timpul transportului sau chiar in propria crescatorie, prin cohabitarea unor porumbei sanatosi cu porumbei bolnavi, prin ingerarea hranei sau ingurgitarea apei infectate cu virusurile existente in excretiile sau secretiile (salivare, nazale, bucale ) celor bolnavi, prin inspirarea aerului infectat cu virusuri expulzate la stranutul porumbeilor sau cu praful infectat si ridicat in aer; prin pasarile salbatice purtatoare pasive de virus, de oameni (ce au avut contact cu un porumbel bolnav ) prin incaltaminte, imbracaminte, sau maini; de asemenea, prin asternutul, ustensilele infectate etc. Caile de patrundere a virusului in organismul porumbelului sunt: mucoasa nazala (nari), mucoasa conjunctivala (ochi), respectiv mucoasa bucala (gura).
Agentul cauzal al paramixovirozei porumbeilor se prezinta sub trei forme: tulpini lentogene, adica putin agresive, care nu declanseaza boala, dar pot sa produca in organismul porumbelului o usoara reactie (exemplu tulpina La Sota, folosita la prepararea vaccinurilor ); tulpini mezogene, de virulenta medie, capabile sa declanseze boala si tulpini velogene, foarte virulente, care produc boala in forme grave si cu evolutie rapida. Cu cat tulpina infectata este mai virulenta, cu atat perioada de incubatie va fi mai scurta si evolutia bolii mai grava.
In ceea ce priveste organismul atacat este clar ca daca acesta se afla in stare de perfecta sanatate fortele sale de aparare sunt puternice si se vor impotrivi agresiunii virale. Daca, insa, intervin diferiti factori stresanti, debilitanti, precum diverse parazitoze (ectoparaziti sau endoparaziti), bacterioze sau doar oboseala, consecutiva unor solicitari mari la concursuri, a caror succesiune nu lasa timp de recuperare a potentialului fiziologic, sigur ca un asemenea organism va ceda mai repede atacului agresorului.
Boala apare de la trei zile sau se manifesta mai tarziu pana la trei saptamani, iar dupa infectie pasarile neprotejate se imbolnavesc de rinichi. Porumbeii bolnavi elimina mult lichid, apare diareea si in jurul pasarii se intinde o baltoaca de excremente. Tulburarile sistemului nervos au, de asemenea, urmari nefaste. Acestea se exterioarizeaza printr-o rasucire a capului, de unde si incapacitatea de a ciugulii hrana sau de a face miscari in adapost, sau chiar de a-si lua zborul.
Unele pasari se pot vindeca, altele sunt pierdute. Crescatorii care participa la concursurile cu porumbei sunt obligati ca la inceputul fiecarui an, respectiv la inceputul sezonului cu pui (pentru cei aflati in cauza) sa-si vaccineze porumbeii impotriva acestei boli. Puii proveniti din parinti vaccinati sunt suficient protejati numai in primele saptamani de viata. In practica se obisnuieste sa se vaccineze puii in perioada mai-iulie cu un vaccin bianual si toti porumbeii maturi in luna februarie cu un vaccin anual.
Tratament: modalitatea de prevenire a paramixovirozei este vaccinarea cu vaccin special. Se folosesc mai multe vaccinuri: cu tulpina de virus al bolii de Newcastle (asigura imunitatea la boala pentru 12 luni) sau cu virus al paramyxovirozei porumbeilor (asigura imunitatea la boala pentru 6 luni); cu virus inactivat, incorporat in emulsie uleioasa sau in apa, apa cu virus viu. Unele vaccinuri se inoculeaza subcutanat sau intramuscular, alte vaccinuri se administreaza pe mucoasele conjunctivala si nazala sau in apa de baut, deci pe mucoasa digestiva.
Important: De remarcat este insa ca inaintea vaccinarii porumbeilor cu vaccin antiparamixoviroza acestea trebuie sa aiba o stare de sanatate perfecta, altfel exista riscul ca vaccinul sa nu-si faca efectul dorit!
Boala a porumbeilor − Parazitoza intestinala
In efectivele de porumbei apare mai frecvent capilarioza si ascardioza, si mai rar infectia cu Hymenolepis columbae si Raillietina columbae. Parazitii traiesc in intestinul subtire.
Agentul patogen:
dintre caoilarii infesteaza "Capilaria obsignata", un parazit foarte subtire care apare si la alte pasari;
dintre ascarizi infesteaza "Ascaridia columbae", care apare numai la porumbei;
dintre cestode infesteaza "Hymenolepis columbae" si "Raillietina columbae". Infestarea porumbeilor se produce prin intermediul mai multor gazde intermediare (aproximativ 60 de specii de insecte). Parazitii se dezvolta in aceste gazde intermediare, iar porumbeii se infesteaza prin consumul gazdelor intermediare respective.
Se infesteaza prin preluarea oualelor infestate de Capilaria si Ascardia. Ouale de Ascardia si Capilaria in afara organismului porumbeilor parcurg un proces de transformare si devin infestante in 3-4 saptamani, iar cele de Capillaria in 8-9 zile. De la preluarea oualelor infestante si pana la maturarea noii generatii de paraziti si eliminarea prin fecale a oualor infestante in cazul ascarizilor e nevoie de 5-6 saptamani, in cazul capillariilor de 3-4 saptamani, iar in cazul cestodelor de aprox. 2 saptamani.
Simptome de parazitoza intestinala: porumbeii bolnavi cu 10-12 zile de la infestare elimina fecale de consistenta diferita. La inceput creste pofta de mancare, iar dupa aceea scade. Porumbeii slabesc, devin cahectici. In infestare masiva apar simptome generale, apatie, abatere; apare horiplumatia, matitatea penelor.
Boala a porumbeilor − Salmoneloza
Salmoneloza face parte din grupa bolilor bacteriene. Salmonella e o bacterie mobila care este eliminata o data cu excrementele, saliva, laptele de gusa si cu ouale infectate. Porumbeii insanatositi elimina multa vreme germenii patogeni. Prin contactul cu porumbeii straini, infectati, se transmite infectia. Cand boala izbucneste inseamna ca organismul pasarilor a trebuit sa se confrunte cu o infectie masiva.
Exista mai multe forme de salmoneloza:
Latenta − se manifesta de obicei la porumbeii maturi, care se prezinta aparent sanatosi, insa transmit bacteriile patogene la puii din cuib. Aceasta stare de multe ori se observa prin lipsa vitalitatii si a poftei de zbor. Porumbeii infectati reprezinta un risc real pentru celelalte pasari, deoarece ele sunt transportatorii bacteriilor, astfel fiind o sursa de imbolnavire continua.;
Intestinala − se manifesta prin diaree, sete excesiva, in urma caruia slabeste rezistenta naturala a organismului, si de multe ori scade greutatea corpului. Fecalele devin apoase, spumoase, de obicei de culoare verzuie.;
Articulara − este forma cea mai des intalnita, si se manifesta prin afectarea articulatiei aripilor, care devin inflamate si foarte dureroase. Porumbeii afectati de multe ori prezinta aripi paralizate, astfel ei nu se mai pot ridica de la sol.
Cerebrala − infectia afecteaza creierul, iar ca urmare a acestui fapt, porumbeii prezinta tulburari de echilibru
Mixta − care inseamna toate tipurile descrise.
Simptome de salmoneloza:
diaree (de culoare verzui, cu mucilagii, cu bule de gaze);
disfunctii ale sistemului nervos;
afectiuni ale articulatiilor (incheieturi care se pot umfla cauzand schiopatare sau chiar lasarea aripilor, porumbeii nemaiputand zbura de la sol);
o pofta de zbor scazuta;
oua nefecundate.
Tratament: cu antibiotice minim 10 zile, apoi administrare de probiotice in apa de baut. Dupa aceasta perioada se poate vaccina efectivul. Este bine sa se curete sistematic voliera si sa se dezinfecteze − se recomanda pulverizarea cuiburilor si a podelei cu produse dezinfectante bune absorbante ale umiditatii.
Boala a porumbeilor − Tricomonoza
Tricomonoza (intalnita si sub denumirea de trichomonoza sau "malai") este cea mai raspandita boala a porumbeilor. In articolele in limba engleza, o gasiti sub denumirea de trichomoniasis sau canker.
Simptome de tricomonoza:
inghitit repetat - se poate observa mai ales dupa ce pasarile aterizeaza de la antrenament;
depuneri galbene in cioc si gat, de unde si denumirea populara de "malai";
penaj zburlit;
apatie;
scadrea greutatii, lipsa de vioiciune;
consumul crescut de apa − acesta da si asa numitele "cuiburi umede", cand parintii cu tricomonoza pompeaza in pui multa apa;
ezitarea de a zbura.
Majoritatea porumbeilor au tricomonoza in timpul vietii, dar rareori simptomele ei se pot vedea la pasarile mature. Stresul provoaca o crestere a numarului tricomonadelor si boala incepe sa afecteze porumbelul. Arata zgribulit, inceteaza sa se mai hraneasca si slabeste, iar daca nu este tratat la timp, moare. Puii sunt cei mai afectati. De aceea unii crescatori obisnuiesc sa-i trateze de tricomonoza imediat dupa intarcare. Altii nu fac acest lucru, deoarece doresc ca puii sa-si dezvolte imunitatea. Trateaza doar in timpul etapelor, cand stresul intra in scena. Daca pasarile nu pot ramane sanatoase la un nivel minim de stres, nu trebuiesc tinute.
Pasarile mature introduc puilor cantitati mici de tricomonade in timpul hranirii si astfel acestora le creste imunitatea treptat.
Tricomonadele sunt niste flagelate, si se deplaseaza in fluide. Asadar, toti porumbeii de concurs "curati" pot lua imediat tricomonoza in mijlocul de transport, cand sute sau mii de porumbei beau din acelasi recipient.
Boala are mai multe forme:
forma faringeala − este cea mai intalnita. Crescatorii observa depuneri galbene in gatul pasarii. In cazurile severe, aceste depuneri pot ingreuna hranirea sau chiar respiratia;
forma ombilicala − se transmite de la cuibul infectat in corp la puii inca mici, la nivelul abdomenului;
forma pe organe − in cazurile cele mai severe, tricomonoza afecteaza organele interne. Este deseori gasita in ficat. Majoritatea pasarilor vor muri din cauza disfunctionalitatilor ficatului.
Tratament:
Ronidazolul este o substanta des folosita in tratamentul tricomonozei. Dimetridazolul si metronidazolul au fost retrase de pe piata datorita riscurilor de efecte secundare.
Medicamente eficace, speciale pentru porumbei si intalnite pe piata din Romania: Tricoplus, BS, Flagelstop, Columboviofort.
Este bine sa nu se abuzeze de aceste medicamente (sa nu se foloseasca la intamplare sau fara motive intemeiate) deoarece tricomonadele pot deveni imune. Tratamentul se face conform indicatiilor de pe prospecte.
Recomandari pentru administrare:
nu se administreaza mai putin decat este recomandat deoarece tricomonadele mai puternice pot supravietui si pot forma o familie care cu greu se mai elimina;
avand in vedere ca majoritatea medicamentelor se dau in apa de baut se tine cont de faptul ca iarna porumbeii beau mai putina apa, iar vara mai multa; de aceea unii crescatori prefera dozarea prin hrana, umectand boabele de care se va lipi pulberea medicamentoasa.
Boala a porumbeilor − Variola
Variola apare atat la porumbeii de casa, cat si la cei salbatici. Apare mai frecvent in verile umede si in zilele calde de toamna. Virusul variolei porumbeilor afecteaza in mod special porumbeii dand simptome cutanate si modificari pe mucoase. Virusul nu infecteza oamenii sau mamiferele.
Simptome de variola la porumbei:
Forma cutanata: apar cruste (noduli variolici) mai ales in regiunea ciocului si a ochilor, respectiv pe picioare. Virusul patrunde in piele prin mici leziuni (in urma scarpinarii, intepaturi de insecte). Nodulii se diferentiaza bine de zonele sanatoase ale pielii, dar sa nu le desprindem datorita riscului de sangerare.
Forma mucoasa: pe mucoasa gusei apar proeminente galbene. Acestea impiedica prehensiunea hranei si a consumului de apa, respectiv respiratia.
Parcurgerea bolii de obicei este benigna pana cand modificarile cutanate si mucoase nu devin grave. Alterarea starii generale apare cand virusul patrunde in circulatia sangvina si ataca organele interne. Durata bolii este de 3-4 saptamani, dar in cazul porumbeilor hraniti deficitar poate sa dureze si luni intregi. Ca si complicatie pot aparea infectii bacteriene.
Tratament: Ca si in cazul celorlalte infectii virale, nici in cazul variolei porumbeilor nu exista un tratament anume. In cazul suspiciunii bolii pentru impiedicarea raspandirii este indicata vaccinarea de necesitate a pasarilor sanatoase. Porumbeii bolnavi trebuie exclusi de la vaccinare de necesitate si scosi din efectiv fiindca prezinta risc pentru cei sanatosi pana cand vaccinul isi face efectul. Pentru a creste imunitatea porumbeilor vaccinati acestora li se va admministra vitamine.
Circoviroza denumita si "Boala porumbeilor tineri" este o boala complexa si a fost semnalata in zona tarii noastre de prin anul 2000. Se datoreaza in principal virusului circo ce poate fi insotit de virusi de tip adeno, paramyxo, virusul varicelei sau virusul herpesului. Acesti agenti patogeni slabesc sistemul imunitar al porumbeilor, astfel suprainfectii cu agenti de tip salmonella, coli, etc. fac pasarile sa cada de pe picioare in cateva ore.
Simptome ale circovirozei:
umflarea in pene;
scaderea instinctului de zbor;
fecale mucilaginoase;
voma.
Tratament: alternativ cate o saptamana medicamente pentru: trichomonoza, coccidioza - salmonela, coli - cai respiratorii, ornitoza. Datorita faptului ca, din pacate inca nu exista vaccin pentru aceasta boala, trebuie acordata o atentie sporita profilaxiei. Mai multe firme au produse speciale, destinate profilaxiei acestei boli, ce contin proteine din zar de lapte. Acestea au un efect benefic asupra sistemului imunitar al porumbeilor marind gradul de rezistenta fata de acesti virusi cu 10-40%.
Boala a porumbeilor − Coccidioza
Coccidioza (eimerioza) nu este o boala foarte grava si, ca si in cazul tricomonozei, porumbeii au in organism mereu un numar de coccidii care nu ii afecteaza vizibil, dar care pot declansa boala sub influenta anumitor factori. Multi crescatori nu trateaza medicamentos coccidioza deoarece este bine stiut ca aceasta boala poate fi tinuta in frau prin pastrarea unei crescatorii uscate. Este general valabil faptul ca un mare inamic al porumbeilor este umezeala.
Simptome de coccidioza:
diaree (uneori hemoragica);
slabire, apatie;
sete exagerata;
penaj mat, zburlit;
porumbeii maturi manifesta somnolenta;
la femele, se produce intarzierea ouatului.
Porumbeii bolnavi elimina odata cu excrementele oochisti care sunt transmisi mai departe prin ciugulit. Iata de ce curatenia, gratarele de podea, hranirea exclusiv in hranitor si alte masuri de igiena in crescatorie sunt utile. Adapatorile se pun pe un suport ingust si nu direct pe podea pentru a limita la maxim posibilitatile porumbeilor de a murdari apa cu dejectii.
Boala a porumbeilor − Micoplasmoza
Micoplasmoza este o boala care apare mai ales toamna. Contaminarea se face prin secretiile nazale infestate cu micoplasme. Agentii patogeni sunt bacterii imobile. Imbolnavirea are loc atunci cand organismul este deja slabit de o alta boala. Maladia se transmite prin apa de baut, excremente, dispozitivele de alimentare si prin contactul direct de la pasare la pasare (de exemplu prin atingerea reciproca a ciocului). La 7 pana la 14 zile de la contaminare porumbeii prezinta o secretie nazala, sero-mucoasa initial, gri-murdara, chiar purulenta, mai tarziu. Mucoasele cavitatilor nazale sunt inflamate si ingrosate, negii nazali (carunculii) se coloreaza in gri, iar respiratia este greoaie, zgomotoasa, chiar sforaitoare. Sacii aerieni se pot si ei inflama. Pasarii infectate i se fac mai multe injectii cu antibiotice si intregii crescatorii i se administreaza antibiotice prin apa de baut. Tratamentul preventiv este recomandat de medicul veterinar.
Simptome de micoplasmoza:
productii nazale abundente;
lacrimarea ochilor;
conjunctiva inrosita;
respiratie ingreunata cu efecte sonore de pufait;
scaderea instinctului de zbor, lipsa pudrajului.
Terapie: Cinci zile de tratament cu antibiotice, apoi cinci zile cu administrare de probiotice (Entrobac) in apa de baut. Se recomanda tratament cu produs combinat, eficient impotriva mai multor boli.
Profilaxie:
intarirea sistemului imunitar;
asigurarea de aer proaspat, curat si fara praf; in voliera inchisa se pulverizeaza o data pe saptamana cu Bio-Air-Fresh.
Boala a porumbeilor − Ornitoza
Ornitoza este o boala infectioasa cauzata de chlamydia. La pasarile tinere boala poate cauza pierderi insemnate. Chlamydia este excretata cu dejectiile, in lichidul lacrimal, pe cioc si in laptele de gusa. Porumbeii se infecteaza respirand praf infectat cu agentul patogen sau ingerand hrana sau apa infectata.
Simptome de Ornitoza:
apatie;
lipsa poftei de mancare;
sete exagerata;
performante reduse in concursuri;
la unele pasari apare conjunctivita, lipirea pleoapelor;
inchiderea ochilor, sensibilitate la lumina;
lichid galbui pe nari;
infundarea narilor, respiratie cu ciocul deschis;
scarpinarea la cap;
stranut.
Este o afectiune ce poate fi transmisa la om in anumite conditii.
Tratament: Enrofloxacina, Ornichure, Tetraciclina, Baytril.
Boala a porumbeilor − Paramixoviroza
Paramixoviroza este cu siguranta una dintre cele mai dure boli care pot aparea la porumbei, dat fiind ca deseori duce la mortalitati. Se manifesta in prima faza prin excremente apoase si lipsa poftei de viata. In fazele finale, se manifesta cu pierderea echilibrului si rasucirea gatului.
Contaminarea cu paramyxoviroza se produce prin contact direct, de exemplu, in timpul transportului sau chiar in propria crescatorie, prin cohabitarea unor porumbei sanatosi cu porumbei bolnavi, prin ingerarea hranei sau ingurgitarea apei infectate cu virusurile existente in excretiile sau secretiile (salivare, nazale, bucale ) celor bolnavi, prin inspirarea aerului infectat cu virusuri expulzate la stranutul porumbeilor sau cu praful infectat si ridicat in aer; prin pasarile salbatice purtatoare pasive de virus, de oameni (ce au avut contact cu un porumbel bolnav ) prin incaltaminte, imbracaminte, sau maini; de asemenea, prin asternutul, ustensilele infectate etc. Caile de patrundere a virusului in organismul porumbelului sunt: mucoasa nazala (nari), mucoasa conjunctivala (ochi), respectiv mucoasa bucala (gura).
Agentul cauzal al paramixovirozei porumbeilor se prezinta sub trei forme: tulpini lentogene, adica putin agresive, care nu declanseaza boala, dar pot sa produca in organismul porumbelului o usoara reactie (exemplu tulpina La Sota, folosita la prepararea vaccinurilor ); tulpini mezogene, de virulenta medie, capabile sa declanseze boala si tulpini velogene, foarte virulente, care produc boala in forme grave si cu evolutie rapida. Cu cat tulpina infectata este mai virulenta, cu atat perioada de incubatie va fi mai scurta si evolutia bolii mai grava.
In ceea ce priveste organismul atacat este clar ca daca acesta se afla in stare de perfecta sanatate fortele sale de aparare sunt puternice si se vor impotrivi agresiunii virale. Daca, insa, intervin diferiti factori stresanti, debilitanti, precum diverse parazitoze (ectoparaziti sau endoparaziti), bacterioze sau doar oboseala, consecutiva unor solicitari mari la concursuri, a caror succesiune nu lasa timp de recuperare a potentialului fiziologic, sigur ca un asemenea organism va ceda mai repede atacului agresorului.
Boala apare de la trei zile sau se manifesta mai tarziu pana la trei saptamani, iar dupa infectie pasarile neprotejate se imbolnavesc de rinichi. Porumbeii bolnavi elimina mult lichid, apare diareea si in jurul pasarii se intinde o baltoaca de excremente. Tulburarile sistemului nervos au, de asemenea, urmari nefaste. Acestea se exterioarizeaza printr-o rasucire a capului, de unde si incapacitatea de a ciugulii hrana sau de a face miscari in adapost, sau chiar de a-si lua zborul.
Unele pasari se pot vindeca, altele sunt pierdute. Crescatorii care participa la concursurile cu porumbei sunt obligati ca la inceputul fiecarui an, respectiv la inceputul sezonului cu pui (pentru cei aflati in cauza) sa-si vaccineze porumbeii impotriva acestei boli. Puii proveniti din parinti vaccinati sunt suficient protejati numai in primele saptamani de viata. In practica se obisnuieste sa se vaccineze puii in perioada mai-iulie cu un vaccin bianual si toti porumbeii maturi in luna februarie cu un vaccin anual.
Tratament: modalitatea de prevenire a paramixovirozei este vaccinarea cu vaccin special. Se folosesc mai multe vaccinuri: cu tulpina de virus al bolii de Newcastle (asigura imunitatea la boala pentru 12 luni) sau cu virus al paramyxovirozei porumbeilor (asigura imunitatea la boala pentru 6 luni); cu virus inactivat, incorporat in emulsie uleioasa sau in apa, apa cu virus viu. Unele vaccinuri se inoculeaza subcutanat sau intramuscular, alte vaccinuri se administreaza pe mucoasele conjunctivala si nazala sau in apa de baut, deci pe mucoasa digestiva.
Important: De remarcat este insa ca inaintea vaccinarii porumbeilor cu vaccin antiparamixoviroza acestea trebuie sa aiba o stare de sanatate perfecta, altfel exista riscul ca vaccinul sa nu-si faca efectul dorit!
Boala a porumbeilor − Parazitoza intestinala
In efectivele de porumbei apare mai frecvent capilarioza si ascardioza, si mai rar infectia cu Hymenolepis columbae si Raillietina columbae. Parazitii traiesc in intestinul subtire.
Agentul patogen:
dintre caoilarii infesteaza "Capilaria obsignata", un parazit foarte subtire care apare si la alte pasari;
dintre ascarizi infesteaza "Ascaridia columbae", care apare numai la porumbei;
dintre cestode infesteaza "Hymenolepis columbae" si "Raillietina columbae". Infestarea porumbeilor se produce prin intermediul mai multor gazde intermediare (aproximativ 60 de specii de insecte). Parazitii se dezvolta in aceste gazde intermediare, iar porumbeii se infesteaza prin consumul gazdelor intermediare respective.
Se infesteaza prin preluarea oualelor infestate de Capilaria si Ascardia. Ouale de Ascardia si Capilaria in afara organismului porumbeilor parcurg un proces de transformare si devin infestante in 3-4 saptamani, iar cele de Capillaria in 8-9 zile. De la preluarea oualelor infestante si pana la maturarea noii generatii de paraziti si eliminarea prin fecale a oualor infestante in cazul ascarizilor e nevoie de 5-6 saptamani, in cazul capillariilor de 3-4 saptamani, iar in cazul cestodelor de aprox. 2 saptamani.
Simptome de parazitoza intestinala: porumbeii bolnavi cu 10-12 zile de la infestare elimina fecale de consistenta diferita. La inceput creste pofta de mancare, iar dupa aceea scade. Porumbeii slabesc, devin cahectici. In infestare masiva apar simptome generale, apatie, abatere; apare horiplumatia, matitatea penelor.
Boala a porumbeilor − Salmoneloza
Salmoneloza face parte din grupa bolilor bacteriene. Salmonella e o bacterie mobila care este eliminata o data cu excrementele, saliva, laptele de gusa si cu ouale infectate. Porumbeii insanatositi elimina multa vreme germenii patogeni. Prin contactul cu porumbeii straini, infectati, se transmite infectia. Cand boala izbucneste inseamna ca organismul pasarilor a trebuit sa se confrunte cu o infectie masiva.
Exista mai multe forme de salmoneloza:
Latenta − se manifesta de obicei la porumbeii maturi, care se prezinta aparent sanatosi, insa transmit bacteriile patogene la puii din cuib. Aceasta stare de multe ori se observa prin lipsa vitalitatii si a poftei de zbor. Porumbeii infectati reprezinta un risc real pentru celelalte pasari, deoarece ele sunt transportatorii bacteriilor, astfel fiind o sursa de imbolnavire continua.;
Intestinala − se manifesta prin diaree, sete excesiva, in urma caruia slabeste rezistenta naturala a organismului, si de multe ori scade greutatea corpului. Fecalele devin apoase, spumoase, de obicei de culoare verzuie.;
Articulara − este forma cea mai des intalnita, si se manifesta prin afectarea articulatiei aripilor, care devin inflamate si foarte dureroase. Porumbeii afectati de multe ori prezinta aripi paralizate, astfel ei nu se mai pot ridica de la sol.
Cerebrala − infectia afecteaza creierul, iar ca urmare a acestui fapt, porumbeii prezinta tulburari de echilibru
Mixta − care inseamna toate tipurile descrise.
Simptome de salmoneloza:
diaree (de culoare verzui, cu mucilagii, cu bule de gaze);
disfunctii ale sistemului nervos;
afectiuni ale articulatiilor (incheieturi care se pot umfla cauzand schiopatare sau chiar lasarea aripilor, porumbeii nemaiputand zbura de la sol);
o pofta de zbor scazuta;
oua nefecundate.
Tratament: cu antibiotice minim 10 zile, apoi administrare de probiotice in apa de baut. Dupa aceasta perioada se poate vaccina efectivul. Este bine sa se curete sistematic voliera si sa se dezinfecteze − se recomanda pulverizarea cuiburilor si a podelei cu produse dezinfectante bune absorbante ale umiditatii.
Boala a porumbeilor − Tricomonoza
Tricomonoza (intalnita si sub denumirea de trichomonoza sau "malai") este cea mai raspandita boala a porumbeilor. In articolele in limba engleza, o gasiti sub denumirea de trichomoniasis sau canker.
Simptome de tricomonoza:
inghitit repetat - se poate observa mai ales dupa ce pasarile aterizeaza de la antrenament;
depuneri galbene in cioc si gat, de unde si denumirea populara de "malai";
penaj zburlit;
apatie;
scadrea greutatii, lipsa de vioiciune;
consumul crescut de apa − acesta da si asa numitele "cuiburi umede", cand parintii cu tricomonoza pompeaza in pui multa apa;
ezitarea de a zbura.
Majoritatea porumbeilor au tricomonoza in timpul vietii, dar rareori simptomele ei se pot vedea la pasarile mature. Stresul provoaca o crestere a numarului tricomonadelor si boala incepe sa afecteze porumbelul. Arata zgribulit, inceteaza sa se mai hraneasca si slabeste, iar daca nu este tratat la timp, moare. Puii sunt cei mai afectati. De aceea unii crescatori obisnuiesc sa-i trateze de tricomonoza imediat dupa intarcare. Altii nu fac acest lucru, deoarece doresc ca puii sa-si dezvolte imunitatea. Trateaza doar in timpul etapelor, cand stresul intra in scena. Daca pasarile nu pot ramane sanatoase la un nivel minim de stres, nu trebuiesc tinute.
Pasarile mature introduc puilor cantitati mici de tricomonade in timpul hranirii si astfel acestora le creste imunitatea treptat.
Tricomonadele sunt niste flagelate, si se deplaseaza in fluide. Asadar, toti porumbeii de concurs "curati" pot lua imediat tricomonoza in mijlocul de transport, cand sute sau mii de porumbei beau din acelasi recipient.
Boala are mai multe forme:
forma faringeala − este cea mai intalnita. Crescatorii observa depuneri galbene in gatul pasarii. In cazurile severe, aceste depuneri pot ingreuna hranirea sau chiar respiratia;
forma ombilicala − se transmite de la cuibul infectat in corp la puii inca mici, la nivelul abdomenului;
forma pe organe − in cazurile cele mai severe, tricomonoza afecteaza organele interne. Este deseori gasita in ficat. Majoritatea pasarilor vor muri din cauza disfunctionalitatilor ficatului.
Tratament:
Ronidazolul este o substanta des folosita in tratamentul tricomonozei. Dimetridazolul si metronidazolul au fost retrase de pe piata datorita riscurilor de efecte secundare.
Medicamente eficace, speciale pentru porumbei si intalnite pe piata din Romania: Tricoplus, BS, Flagelstop, Columboviofort.
Este bine sa nu se abuzeze de aceste medicamente (sa nu se foloseasca la intamplare sau fara motive intemeiate) deoarece tricomonadele pot deveni imune. Tratamentul se face conform indicatiilor de pe prospecte.
Recomandari pentru administrare:
nu se administreaza mai putin decat este recomandat deoarece tricomonadele mai puternice pot supravietui si pot forma o familie care cu greu se mai elimina;
avand in vedere ca majoritatea medicamentelor se dau in apa de baut se tine cont de faptul ca iarna porumbeii beau mai putina apa, iar vara mai multa; de aceea unii crescatori prefera dozarea prin hrana, umectand boabele de care se va lipi pulberea medicamentoasa.
Boala a porumbeilor − Variola
Variola apare atat la porumbeii de casa, cat si la cei salbatici. Apare mai frecvent in verile umede si in zilele calde de toamna. Virusul variolei porumbeilor afecteaza in mod special porumbeii dand simptome cutanate si modificari pe mucoase. Virusul nu infecteza oamenii sau mamiferele.
Simptome de variola la porumbei:
Forma cutanata: apar cruste (noduli variolici) mai ales in regiunea ciocului si a ochilor, respectiv pe picioare. Virusul patrunde in piele prin mici leziuni (in urma scarpinarii, intepaturi de insecte). Nodulii se diferentiaza bine de zonele sanatoase ale pielii, dar sa nu le desprindem datorita riscului de sangerare.
Forma mucoasa: pe mucoasa gusei apar proeminente galbene. Acestea impiedica prehensiunea hranei si a consumului de apa, respectiv respiratia.
Parcurgerea bolii de obicei este benigna pana cand modificarile cutanate si mucoase nu devin grave. Alterarea starii generale apare cand virusul patrunde in circulatia sangvina si ataca organele interne. Durata bolii este de 3-4 saptamani, dar in cazul porumbeilor hraniti deficitar poate sa dureze si luni intregi. Ca si complicatie pot aparea infectii bacteriene.
Tratament: Ca si in cazul celorlalte infectii virale, nici in cazul variolei porumbeilor nu exista un tratament anume. In cazul suspiciunii bolii pentru impiedicarea raspandirii este indicata vaccinarea de necesitate a pasarilor sanatoase. Porumbeii bolnavi trebuie exclusi de la vaccinare de necesitate si scosi din efectiv fiindca prezinta risc pentru cei sanatosi pana cand vaccinul isi face efectul. Pentru a creste imunitatea porumbeilor vaccinati acestora li se va admministra vitamine.
BOLI PORUMBEI
Bolile porumbeilor
Unii porumbei si-au pierdut pofta de mancare, vioiciunea, dorinta de zbor sau au aparut alte situatii nedorite care nu stau in firea acestor pasari? ...boala e de vina! Chiar daca nici noua nu ne plac doctorii (eu fug de ei cat se poate) daca tinem la animalele noastre preferate trebuie sa-i ingrijim si daca noi nu putem cu toate documentatiile existente pe Internet trebuie urgent sa apelam la un medic veterinar specialist.
Boala este o stare nedorita peste care se doreste, daca se poate, a se trece cat mai repede si usor. Nu-mi place subiectul, dar mi-ati propus sa o introduc asa ca in aceasta parte sunt descrise mai multe boli ale porumbeilor, simptomele lor si tratamentul corespunzator (pe cat se poate, daca se poate). Bineinteles toate aceste articole cu diversele boli ale porumbeilor au fost luate de pe net.
Bolile descrise in acest site sunt:
Circoviroza (Boala porumbeilor tineri)
Coccidioza
Micoplasmoza
Ornitoza
Paramixoviroza
Parazitoza intestinala
Salmoneloza
Tricomonoza
Variola
Informatii mai complexe cu diverse pareri si a altor columbofili pot fi gasite la urmatoarele link-uri, site-uri pe care le-am folosit si eu in documentatia mea:
Unii porumbei si-au pierdut pofta de mancare, vioiciunea, dorinta de zbor sau au aparut alte situatii nedorite care nu stau in firea acestor pasari? ...boala e de vina! Chiar daca nici noua nu ne plac doctorii (eu fug de ei cat se poate) daca tinem la animalele noastre preferate trebuie sa-i ingrijim si daca noi nu putem cu toate documentatiile existente pe Internet trebuie urgent sa apelam la un medic veterinar specialist.
Boala este o stare nedorita peste care se doreste, daca se poate, a se trece cat mai repede si usor. Nu-mi place subiectul, dar mi-ati propus sa o introduc asa ca in aceasta parte sunt descrise mai multe boli ale porumbeilor, simptomele lor si tratamentul corespunzator (pe cat se poate, daca se poate). Bineinteles toate aceste articole cu diversele boli ale porumbeilor au fost luate de pe net.
Bolile descrise in acest site sunt:
Circoviroza (Boala porumbeilor tineri)
Coccidioza
Micoplasmoza
Ornitoza
Paramixoviroza
Parazitoza intestinala
Salmoneloza
Tricomonoza
Variola
Informatii mai complexe cu diverse pareri si a altor columbofili pot fi gasite la urmatoarele link-uri, site-uri pe care le-am folosit si eu in documentatia mea:
VOLIERE
Adapostul pentru porumbei
Porumbeii sunt tinuti in porumbare sau hulubarii: cuiburi simple de scandura sau cotete prinse de zidurile casei sub streasina, amenajate pentru una sau mai multe perechi de porumbei, cu compartimente separate pentru fiecare pereche si cu o iesire. In tarile mediterane, porumbarele cladite in forma de turn adapostesc sute sau chiar mii de porumbei. In Franta si Italia, turnurile-porumbare sunt construite din caramizi, iar in Egipt din nuiele si lut sau chiar chirpici.
Porumbeii de rasa sunt crescuti in porumbare special amenajate in podul caselor sau in porumbarii construite in gradini sau curti numite porumbare-voliere. Voliera asezata cu fata spre nord este friguroasa, cea mai buna asezare fiind spre est sau sud-est deoarece permite patrunderea razelor solare in interior aproape tot timpul zilei.
Porumbaria trebuie sa aiba pardoseala din pamant, scanduri sau caramizi; peretii din caramizi, chirpici sau scanduri; iar acoperisul din carton gudronat, tigla sau tabla. Compartimentele se despart prin pereti de scanduri, cartongudronat sau plasa de sarma. Iesirea se face prin fereastra de zbor asezata pe partea insorita si prevazuta cu o scandura de zbor cu o usa automata si cu o cusca de prindere care poate fi asa de mare incat sa serveasca drept voliera pentru baia de soare a porumbeilor in timpul cand acestia nu sunt liberi.
In cazul porumbeilor de agrement, interiorul volierelor se imparte in doua parti: un compartiment pentru porumbeii de prasila si altul pentru tineret. In cazul porumbeilor de zbor, porumbarul este compartimentat in 3 incaperi si anume, pe langa cele doua incaperi sus-mentionate, una este rezervata stolului de zbor. Alaturi de porumbarie si despartit de ea se instaleaza un volier special pentru porumbeii bolnavi.
In porumbare se construiesc locuri de odihna pentru porumbei sub forma de scanduri de dormit si bete de odihna, iar in compartimentul porumbeilor de prasila si boxe de imperechere si de clocit. Boxele de imperechere reprezinta ladite lungi de un metru, largi si inalte de 60*60cm, la mijloc si in fata pereti din panza de sarma. Peretele din mijloc e demontabil, iar cel din fata are usite tot din panza de sarma. Boxele de clocit au forma unor cutii, construite din plasa de sarma, sipci de lemn si pardosite cu scanduri. Marimea lor variaza in functie de marimea raselor de porumbei care le vor ocupa, intre 70*70*40=50cm si 120*80*60cm. In fiecare boxa de clocit se construiesc doua cuiburi pentru fiecare pereche de porumbei de prasila, in scopul asigurarii unei clociri si cresteri consecutive a puilor. Boxele astfel construite in compartimentul porumbeilor de prasila sunt asezate una langa alta, suprapuse si ridicate deasupra pardoselei cu 20cm.
Rasele de zbor se cresc in libertate, iar cele de carne si de agrement in voliere instalate in fata porumbarului sau a boxelor de clocit, facute din panza de sarma prinsa de un cadru metalic sau din sipci de lemn inchise din toate partile avand o capacitate de aer suficienta numarului de porumbei care vor fi crescuti in ele. Pentru fiecare porumbel se socoteste un metru cub de aer. Voliera are o usa prin care intra ingrijitorul. In interiorul ei se gasesc: alimentatorul, adapatoarea, bazinul de facut baie, ladita cu nisip si substante minerale, precum si scandurile sau sipcile pe care se aseaza porumbeii din zbor.
Pentru rasele mai delicate se intrebuinteaza metoda boxelor izolate complet inchisa numai cu o mica usa de intrare pentru porumbei si cu partea de sus demontabila pentru a putea fi introduse cuibarele si pentru curatarea si dezinfectarea boxei. Pentru cresterea pe scara comerciala a porumbeilor de carne se utilizeaza porumbare-soproane acoperite complet sau numai pe jumatate, inchisa lateral cu scanduri cu usi pentru porumbei si personal de serviciu, iar in fata cu voliere din sarma cadrilata. Peretii din fund sunt acoperiti cu boxele de clocit de 40 cm lungime, 40cm latime si 30 inaltime, cate doua pentru fiecare pereche. Pentru a evita umezeala si patrunderea sobolanilor, pardoseala se construieste la 40-50 cm deasupra nivelului solului. Porumbarele-soproane sunt insirate pe randuri, prevazute cu un apaduct propriu, legat de putul sau turnul de apa motor al crescatoriei. In Statele Unite ale Americii se gasesc crescatorii-uzine care produc si prelucreaza anual zeci de mii de pui de porumbei de carne.
In boxele de clocit sau in casutele pentru cuiburi se aseaza cuibarele sau cuiburile, facute din cutii mici de lemn, avand 6-8 cm inaltime, 16-25 cm latime si 16-25 cm lungime. Cuiburile pot fi facute in forma de strachina, dintr-un amestec de gips, ciment si rumegus, sau din lut ars, hartie presata sau material sintetic, avand 5-8 cm inaltime si 16-22 cm diametru. Cuiburile trebuie sa fie deparazitate cu prafuri insecticide (hexacloran, heclotox, etc) si captusite cu un asternut de paie, fan sau matura. Cuiburile astfel pregatite pot fi ocupate de perechile de porumbei de prasila.
PORUMBEI POSTANI
Sportul columbofil
Porumbelul lansat departe de casa este intotdeauna manat de instinct sa revina la cuibul sau − omul a speculat acest comportament si astfel au aparut concursurile cu porumbei. Cercetatorii spun ca porumbeii se ghideaza in drumul lor catre casa dupa campul electromagnetic al pamantului sau dupa soare.
Pentru a putea participa la concursurile de porumbei crescatorul trebuie sa detina o crescatorie amenajata special pentru aceste pasari, porumbei cu inele omologate, in perfecta stare de sanatate cu certificat sanitar-veterinar semnat de catre medicul veterinar. Pentru a participa la concursurile si expozitiile cu porumbei de ornament columbofilii sunt obligati, pentru a avea succes, sa se conformeze standardului rasei pe care o cresc.
Orice descriere sau apreciere a unui porumbel trebuie sa se faca tinandu-se cont de tipul ideal spre care tinde selectia, respectiv standardul rasei, acea descriere foarte precisa a caracterelor fata de care se poate aprecia valoarea unui anumit porumbel. Compararea permanenta a porumbeilor cu cerintele cuprinse in standardul rasei reprezinta premisa esentiala in obtinerea unor pasari de calitate care sa fie o compensatie a muncii depuse si in acelasi timp ofera columbofililor satisfactia de a fi printre cei mai buni, de a avea porumbeii cei mai frumosi. Selectia, respectiv alegerea indivizilor corespunzatori pentru reproducere precum si ereditatea, a dus la stabilizarea unor rase, iar variabilitatea a dat nastere unor insusiri noi care au determinat evolutia speciei. Forma corpului unui porumbel este data, in special, de activitatea de baza a acestuia, astfel ca la porumbeii sportivi care efectueaza zboruri de viteza, de durata si de inaltime, forma corpului este aerodinamica, fuziforma cu osatura densa, pe cand porumbeii de agrement pot avea in anumite limite orice forma.
Multitudinea raselor de porumbei, peste 800, isi are explicatia in faptul ca fiind crescuti pentru calitatile de zbor si joc, dar si pentru frumusete, crescatorii au retinut, au selectat si fixat mutatii, caractere iesite din comun, uneori din pacate chiar impotriva interesului speciei. Astfel, crescandu-se pentru calitatile de exterior multe rase de porumbei jucatori si rotitori si-au pierdut acea atractie specifica de unde le provenea si denumirea. Selectia, imbunatatirea si perfectionarea insusirilor porumbeilor zburatori ar trebui sa se faca in primul rand dupa zbor si apoi pentru frumusetea lor, pentru decor; dupa caracterele morfologice exterioare, insa in multe cazuri principiile selectiei au fost inversate transformandu-se unele rase din porumbei zburatori in porumbei de ornament. Procesul nu este ireversibil si depinde numai de columbofili directia pe care o vor promova!
Porumbeii au aripi pentru a zbura ... lasati porumbeii sa zboare si sa-si arate minunatiile lor specifice cu tumbele si rotirile spectaculoase pe care le fac.
PORUMBEL ROLLER PERSAN
Roller Persan
Originea: din regiunile orientale ale Asiei Mici, Turcia Orientala, Persia, Armenia. In Europa occidentala rasa a fost ameliorata.
Corpul: este un porumbel cu statura relativ adanca, putin alugit, cu pieptul lat, usor saltat, cu aripile purtate sub coada lata si picioare cu incaltatura deasa.
Capul: foarte globulos, fruntea inalta, fata mica, ceafa puternica.
Ochii: de perla; la albi sunt admisi ochii intunecati, cu toate acestea ochi de perla sunt avantajati. Genele sunt inguste, de culoare deschisa.
Ciocul: de lungime mijlocie, cu umflaturi fine, de culoare maroniu-deschis; la exemplarele cu penajul intunecat se admite ciocul canit.
Gatul: relativ gros, cu penaj bogat, trece gros in spinare.
Pieptul: lat, usor saltat.
Spinarea: scurta, lata in umeri, usor descendenta.
Aripile: lungi, late, purtate sub coada, aproape ating solul.
Coada: contine cel putin 14 (limita 24) pene late. Este infoiata usor, boltia si orizontala, purtata putin rasfirata, pare lunga, nu are glanda uropigiana. Coada bifurcata nu prezinta nici avantaj, nu este nici greseala.
Picioarele: scurte spre mijlociu, cu incaltatura deasa care acopera bine degetele.
Penajul: bine dezvoltat, usor infoiat.
Culoare si desen: Varietatile de culoare ale rasei de porumbei Roller persan sunt unicolori: negrii, rosii, galbeni, albi, pali-dungati pe galben, pali pe rosu, albastri, pali pe argintiu, albastri cu gat rosu si dungi rosii, rosii cu coada deschisa si dungi deschise, tigrati pe toate culorile de fond, pestriti cu pete albe pe toate culorile si pestriti argintii multicolori. Culorile sunt uniforme si pure. Pe exemplarele negre se vad inca urma de dungi, pe albastri cateva pete negre se admit. Tigratii au pe fond colorat cateva pene albe, de dorit proportional distribuite. Coada si remigele sunt colorate. Pestritii au pe fondul alb pene colorate cat mai uniform distribuite. Pestritii argintii au pene negre pe fondul albastru-deschis, respectiv argintiu-cenusiu. Multicolorii au pe fondul galben-rosiatic pete de culori diferite sau pene unicolore din mai multe culori distribuite in mod uniform.
Culoarea: Sunt doua culori la Rollerul de Bursa. Acestea sunt negru si alb. Culorile trebuie sa fie pure. Albul trebuie sa fie unul stralucitor si negrul trebuie sa fie cat mai inchis posibil. Culorile sterse sau amestecate nu sunt prezente. Negrul porumbeilor Bursa este unul foarte inchis si foarte stralucitor. Aceasta culoare nu se gaseste exclusiv la Bursa, dar este destul de rara pentru a fi vazuta la alte rase. Pieptul porumbeilor imbraca diferite tonuri de verde.
Greseli grave: fata subtire; ochi impuri; cioc intunecat; corp ingust cu statura inalta; aripi purtate deasupra cozii; mai putin de 14 pene in coada; degete neacoperite cu pene; culori prea impure.
Marimea inelului: 9 mm
Esti interesat sa fi trecut in lista columbofililor la sectiunea Porumbei rasa Roller Persan sau oricare alta ... acceseaza link-ul inscriere columbofili.
PORUMBEL DRAGON
Porumbelul Dragon
Originea: tara sa de origine este Anglia. In 1876 era deja foarte popular in Marea Britanie. La inceput a fost folosit ca porumbel mesager, ulterior (dupa 1900) devenind un porumbel pentru expozitie. Mai recent s-a aratat ca rasa ar fi fost cunoscuta in Germania inca din 1735 sub numele actual, insa pe parcursul secolului al 19-lea denumirea de "dragon" i-a fost schimbata temporar in aceea de "porumbel mesager".
Capul: puternic, alungit. Fruntea este destul de masiva, alungita, continuand ca directie de crestere linia ciocului. Crestetul capului este destul de lat, drept; ceafa este mai putin dezvoltata. Din profil se observa cum fruntea, crestetul capului si ceafa descriu o linie curba destul de larga.
Ochii: mari, proeminenti. Au culoarea rosie, intensa, la toate varietatile de culoare, cu exceptia porumbeilor albi care au ochii negri si a varietatilor cu penaj galben ale caror ochi sunt rosii-oranj.
Genele: destul de dezvoltate, tari, dantelate, circulare. Nu sunt perfect incheiate, fiind foarte putin piscate in partea dinspre ceafa. Nu trebuie sa se extinda mai sus de crestetul capului si nici nu trebuie sa se atinga carunculele nazale. La porumbeii adulti trebuie sa se distinga in mod clar 3 inele in partea superioara si 2 inele in partea inferioara. Genele sunt gri-cenusii la culoare sau rosii sangerii, in functie de culoarea penajului.
Ciocul: este destul de gros, drept, cu ambele mandibule simetric dezvoltate, fara varf (bont). Este "purtat" orizontal, alcatuind un unghi obtuz cu linia anterioara a gatului (privind din profil). Distanta de la varful ciocului la mijlocul ochiului, masurata pe o linie orizontala, trebuie sa fie de aproximativ 3 cm, iar de la mijlocul ochiului la ceafa de peste 6 cm. Are culoarea asortata culorii penajului (neagra la: negri, albastri, rosii tigrati si la porumbeii "crem"; de culoarea cornului inchis la varietatile argintii si pestriti, iar la porumbeii albi si galbeni este alb-roziu).
Carunculele nazale: destul de mari, late si inalte la extremitatea dinspre frunte, ascutindu-se simetric spre varful ciocului. Privite din fata, de la nivelul capului au forma unui triunghi cu baza spre frunte. Privite din profil ele umple unghiul dintre cioc si frunte. Pasarile tinere au pe caruncule cute fine, longitudinale, care se unesc imperceptibil catre varful ciocului. La pasarile mature acestea sunt mai cutate, insa ele isi pastreaza forma de ansamblu, deci nu se incretesc ca la porumbeii carieri. Mandibula superioara si "cotul gurii" trebuie sa fie lipsita de orice fel de formatiune asemanatoare carunculelor. Sunt albe pudrate la culoare.
Gatul: de lungime si grosime moderata, purtat intins, drept; mai gros la baza, se ascute usor catre extremitatea sa superioara.
Corpul: are pieptul lat, puternic, bine imbracat in muschi, cu osul sternului drept, iar spatele lat in dreptul umerilor ascutindu-se spre coada. Pozitia corpului este inclinata intr-un unghi de 45 de grade fata de orizontala.
Aripile: puternice, cu remigele principale late si scurte. Varfurile lor se odihnesc pe coada fara sa se intretaie. Incheieturile aripilor trebuie sa fie groase, musculoase ramanand neacoperite de penajul ce acopera pieptul porumbelului.
Coada: ingusta, oarecum scurta in raport cu marimea corpului, purtata strans continua linia inclinata a spatelui, fara sa atinga solul.
Picioarele: scurte, prinse din parte din spate a trunchiului, neincaltate, cu coapsele puternice, musculoase.
Penajul: des, bine dezvoltat, strans lipit de corp, stralucitor.
Culoarea: se intalnesc varietati unicolore, pestrite, tigrate, baltate, etc.
Defecte grave: tinuta orizontala; cap scurt; caruncule nedezvoltate sau exagerat de incretite; cioc ascutit; gat subtir; corp firav; aripi trenate; coada stramba.
Marimea inelului: 9 mm
Esti interesat sa fi trecut in lista columbofililor la sectiunea Porumbei Dragon sau oricare alta ... acceseaza link-ul inscriere columbofili.
RASA VOLTATI
Porumbei Rotati (Voltati)
Originea: porumbeii rotati au fost selectionati in Anglia.
Capul: relativ mic, alungit; este nemotat cu fruntea putin bombata, usor ridicata fata de linia ciocului si ceafa mult arcuita.
Ochii: brun inchisi la porumbeii albi cu coada colorata si capaciti la cei cu penaj unicolor si codalbi; ochii sunt albi.
Geana: putin pronuntate, alb-galbene si netede.
Ciocul: lung, subtire si drept, indreptat in jos; este negru la varietatile negri si vinete, alb la varietatea alba si de culoare deschisa la celelalte varietati.
Narile: alungit-cordiforme, despartite netede si albe.
Gatul: lung, recurbat la fel ca gatul unei lebede, lasat mult pe spate cu o tremurare nervoasa caracteristica si cu barbia adanc scobita. In pozitia numita "de parada" capul este plasat mai jos decat varful pieptului, pe nuca sau pernita formata din penele bogate supracodale.
Pieptul: bombat, purtat foarte sus si spinarea concava, lasata pronuntat in jos spre coada dau trunchiului o directie aproape verticala.
Abdomen: cu directie oblica este bogat imbracat in penaj.
Aripile: lungi si drepte sunt strans lipite de corp cu varfurile purtate sub coada (trenate).
Coada: aproape circulara, formata dintr-un mare numar de 32-42 rectrice lungi si foarte late asezate pe 2-3 randuri circulare. In pozitie de parada coada este tinuta vertical, intinsa in forma de disc, iar cele doua rectrice marginale ating usor pamantul. Patrimea externa a rectricelor are lama destramata sau frezata facand ca penele sa para si mai late. Penele subcodale si supracodale, ultimele formand nuca sau codita (coada nucata), sunt bogat dezvoltate. Glanda uropigiana lipseste.
Picioarele: mijlocii spre scurte si neincaltate. Porumbeii voltati merg intotdeauna pe varful degetelor.
Penajul: in general foarte bogat, indesat si lipit de corp. Sunt porumbei cu bune aptitudini de incubatie si crestere a puilor. Fecudintatea lor poate fii marita prin taierea rectricelor de la margine cozii.
Culoare si desen: porumbeii voltati pot fi unicolori albi, negri, galbeni si rosii; dungati pe vanat si pe argintiu (bragagiu); guti, capaciti, codalbi si albi cu coada colorata in culorile amintite mai sus.
Esti interesat sa fi trecut in lista columbofililor la sectiunea Porumbei Rotati (Voltati) sau oricare alta ... acceseaza link-ul inscriere columbofili.
RASA MALTEZ
Porumbelul Maltez
Originea: este inca nelamurita, dar e cert faptul ca a fost adusa din Orient; fiind incrucisati si ameliorati cu porumbeii Bagdeti francezi.
Aptitudini de zbor: porumbelul rasa Maltez are un zbor greoi; este crescut mai mult ca porumbel de expozitie.
Capul: alungit, ingust, putin adanc si intotdeauna nemotat.
Crestet: putin bombat.
Ceafa: arcuita.
Ochii: de culoare galbeni-portcalii la toate varietatile de culoare, cu exceptia celei albe care are ochi negri. Genele sunt putin pronuntate, de culoare galbene-maro la varietatile canepii si bragagii, gri-negricioase la albastrii si negrii sau rosii la albi, galbeni si rosii.
Ciocul: lung, indreptat in jos, e de culoare inchisa sau deschisa in functie de coloritul penajului. Unflaturile de la baza ciocului sunt lungi, bine delimitate, cu suprafata neteda.
Gatul: foarte lung, subtire, usor curbat si este tinut vertical.
Pieptul: larg, bombat si scos inainte.
Spatele: larga si scurta. Linia dorsala scobita, concava, formeaza cu linia gatului si a cozii o figura in forma de U.
Aripile: la porumbeii Maltezi sunt scurte, arcuite, cu capace largi si cu remigele primare indreptate in sus peste coada, fara ca varfurile lor sa se incruciseze.
Coada: foarte scurta, relativ lata, plata, cu 13-14 rectrice ridicate in sus formand cu spinarea o linie arcuita continua.
Picioarele: lungi, neincaltate, cu gambe foarte lungi si proeminente.
Penajul: bogat, lins, format in general din pene scurte.
Culoare si desen: sunt varietati unicolore (negre, albe, albastre, rosii, galbene, canepii); dungate (bujori, galben topit, bragagii); stropite cu alb pe fond colorat; baltate si patate.
Porumbei de Rasa
Porumbeii rasa Lahore
Originea: Pentru o lunga perioada de timp aceasta rasa de porumbei a fost crescuta in regiunea Lahore, Pakistan. A fost dusa in Germania prin anii 1880 si a devenit populara printre crescatori pe la inceputul anului 1960. Acesti porumbei de ornament proveniti din vechea Persie au fost crescuti la inceput pentru carne, dar acum sunt tinuti pentru penajul frumos si colorat. Natura lor calma si delicata ii atrag si mai tare pe iubitorii de porumbei.
Corpul: mediu spre mare, lat, cu multa carne, solid cu o senzatie de putere si finete.
Capul: trebuie sa fie mare si cat mai larg posibil cu un craniu foarte bine dezvoltat. Partea de sus a craniului nu ar trebui sa fie prea rotunda, ci ovala. La masculi capul trebuie sa fie mai masculin decat la femele. Fata pasarii trebuie sa fie placuta cu obraji destul de plini incat sa dea impresia de fata dolofana.
Ochii: sclipitori si proeminenti aratand sanatate si vigoare. Trebuie sa fie ochii negrii. Cei cu ochi sparti sau colorati sunt descalificati. Genele trebuie sa fie fine, netede si cat mai inguste. Pot varia de la culoarea carnii pana la rosu.
Ciocul: de lungime medie, lat, gros si mai tocit la varf. Trebuie sa fie de culoare alb-rozaliu, orice semn de culoarea cornului sau pata neagra se descalifica. Nu trebuie sa fie nici lasat in jos si nici prea drept. La porumbeii rasa Lahore, ciocurile lungi nu sunt dorite. Barbia este de marime medie cu textura fina, fiind de culoarea alba. Mici pete sunt permise, dar nu dorite. Narile reprezinta linia de diferentiere dintre barbie si cioc.
Gatul: plin si puternic, de lungime medie, plin de pene, care pleaca din spatele capului fara a fi scobit, intr-o linie neagra fina si continua. Ar trebui sa fie o mica scobitura de la cioc la linia pieptului. Acest voinic "gat de taur" care merge fin spre pieptul mare este cea mai dorita caracteristica, iar porumbeii cu gat subtire ar trebui sa fie depunctate pe masura.
Pieptul: lat, rotund si foarte proeminent. Ar trebui sa fie mai lat decat aripile si sa para rotund cand este vazut dintr-o parte sau din fata. Aceasta ar trebui sa fie o caracteristica remarcabila pentru aceasta rasa de porumbei. Orice tendinta a pasarii de a lasa ciocul inspre penele din piept este o greseala. Pasarile cu piept ingust, subtire si slab nu sunt de dorit. Orice pasare ce nu are cotul aripii acoperit de penele din piept ar trebui depunctata. Sternul ar trebui sa fie destul de plin astfel incat osul sternului sa nu fie proeminent, ci mai degraba sa dea o senzatie de finete, chiar rotunjime cand porumbelul este tinut in mana. Este de dorit ca sternul sa fie lat si plin.
Spatele: lat, cu umeri bine rotunjiti. Are forma unui ic atunci cand porumbelul este vazut de sus, lat la umeri si tot mai ingust inspre coada. Umerii ar trebui sa se lipeasca de penele gatului fin. Cand pasarea sta in pozitie de expozitie spatele trebuie sa faca un unghi cuprins intre 35-45°.
Aripile: puternice, late, lipite de corp si nu trebuie sa fie tinute sub coada sau in forma de X.
Coada: de lungime medie, de aproximativ o pana si un sfert latime. Linia spatelui se contiunua cu coada care trebuie tinuta nu foarte departe de pamant. Cozile prea lungi, prea desfacute, sau tinute prea sus sunt greseli grave.
Picioarele: trebuie sa fie bine separate si nu prea lungi. Cele prea lungi sunt considerate greseala grava. Trebuie sa fie bine acoperite cu pene, sa aiba aspectul de incaltatura de potarniche (ca si la Gusatul englez, dar mai bogat), dar nici prea incaltate. Penajul picioarelor ar trebui sa se combine fin cu penele cozii. Unghiile trebuie sa fie de culoarea alb-rozalie, cele necolorate sunt permise dar nu dorite si sunt considerate greseala minora.
Penajul: fin si curat. Penele capului, gatului si pieptului ar trebui sa aiba destula lungime incat sa dea impresia de bogatie in acele zone. Penele prea lungi si zbarcite nu sunt dorite mai ales la coada si la aripi.
Statura: Porumbeii rasa Lahore ar trebui sa stea in asa fel incat unghiul dintre linia spatelui si pamant sa fie de 35-45°. Ar trebui sa aiba o statura mandra. Porumbeii care stau pe vine sau isi tin coada prea inalt sunt considerate greseli.
Culoare si desen: Culoarea de baza este alb cu o a 2-a nuanta care acopera partea de sus a capului, gatului si aripile. Toate culorile sunt recunoscute. Clasificarile standard sunt: negru, lavander, rosu, galben, dungati, solzati si orice alta culoare. Toate culorile intense ar trebui sa fie bogate si lucioase, cei dungati si solzati trebuie sa fie curati.
Greseli grave: gat subtire; ochi sparti sau colorati; cioc de culoarea cornului sau cu pata neagra; cioc lung; piept subtire sau ingust; coada prea lunga, desfacuta sau tinuta prea sus; picioare lungi.
Originea: Pentru o lunga perioada de timp aceasta rasa de porumbei a fost crescuta in regiunea Lahore, Pakistan. A fost dusa in Germania prin anii 1880 si a devenit populara printre crescatori pe la inceputul anului 1960. Acesti porumbei de ornament proveniti din vechea Persie au fost crescuti la inceput pentru carne, dar acum sunt tinuti pentru penajul frumos si colorat. Natura lor calma si delicata ii atrag si mai tare pe iubitorii de porumbei.
Corpul: mediu spre mare, lat, cu multa carne, solid cu o senzatie de putere si finete.
Capul: trebuie sa fie mare si cat mai larg posibil cu un craniu foarte bine dezvoltat. Partea de sus a craniului nu ar trebui sa fie prea rotunda, ci ovala. La masculi capul trebuie sa fie mai masculin decat la femele. Fata pasarii trebuie sa fie placuta cu obraji destul de plini incat sa dea impresia de fata dolofana.
Ochii: sclipitori si proeminenti aratand sanatate si vigoare. Trebuie sa fie ochii negrii. Cei cu ochi sparti sau colorati sunt descalificati. Genele trebuie sa fie fine, netede si cat mai inguste. Pot varia de la culoarea carnii pana la rosu.
Ciocul: de lungime medie, lat, gros si mai tocit la varf. Trebuie sa fie de culoare alb-rozaliu, orice semn de culoarea cornului sau pata neagra se descalifica. Nu trebuie sa fie nici lasat in jos si nici prea drept. La porumbeii rasa Lahore, ciocurile lungi nu sunt dorite. Barbia este de marime medie cu textura fina, fiind de culoarea alba. Mici pete sunt permise, dar nu dorite. Narile reprezinta linia de diferentiere dintre barbie si cioc.
Gatul: plin si puternic, de lungime medie, plin de pene, care pleaca din spatele capului fara a fi scobit, intr-o linie neagra fina si continua. Ar trebui sa fie o mica scobitura de la cioc la linia pieptului. Acest voinic "gat de taur" care merge fin spre pieptul mare este cea mai dorita caracteristica, iar porumbeii cu gat subtire ar trebui sa fie depunctate pe masura.
Pieptul: lat, rotund si foarte proeminent. Ar trebui sa fie mai lat decat aripile si sa para rotund cand este vazut dintr-o parte sau din fata. Aceasta ar trebui sa fie o caracteristica remarcabila pentru aceasta rasa de porumbei. Orice tendinta a pasarii de a lasa ciocul inspre penele din piept este o greseala. Pasarile cu piept ingust, subtire si slab nu sunt de dorit. Orice pasare ce nu are cotul aripii acoperit de penele din piept ar trebui depunctata. Sternul ar trebui sa fie destul de plin astfel incat osul sternului sa nu fie proeminent, ci mai degraba sa dea o senzatie de finete, chiar rotunjime cand porumbelul este tinut in mana. Este de dorit ca sternul sa fie lat si plin.
Spatele: lat, cu umeri bine rotunjiti. Are forma unui ic atunci cand porumbelul este vazut de sus, lat la umeri si tot mai ingust inspre coada. Umerii ar trebui sa se lipeasca de penele gatului fin. Cand pasarea sta in pozitie de expozitie spatele trebuie sa faca un unghi cuprins intre 35-45°.
Aripile: puternice, late, lipite de corp si nu trebuie sa fie tinute sub coada sau in forma de X.
Coada: de lungime medie, de aproximativ o pana si un sfert latime. Linia spatelui se contiunua cu coada care trebuie tinuta nu foarte departe de pamant. Cozile prea lungi, prea desfacute, sau tinute prea sus sunt greseli grave.
Picioarele: trebuie sa fie bine separate si nu prea lungi. Cele prea lungi sunt considerate greseala grava. Trebuie sa fie bine acoperite cu pene, sa aiba aspectul de incaltatura de potarniche (ca si la Gusatul englez, dar mai bogat), dar nici prea incaltate. Penajul picioarelor ar trebui sa se combine fin cu penele cozii. Unghiile trebuie sa fie de culoarea alb-rozalie, cele necolorate sunt permise dar nu dorite si sunt considerate greseala minora.
Penajul: fin si curat. Penele capului, gatului si pieptului ar trebui sa aiba destula lungime incat sa dea impresia de bogatie in acele zone. Penele prea lungi si zbarcite nu sunt dorite mai ales la coada si la aripi.
Statura: Porumbeii rasa Lahore ar trebui sa stea in asa fel incat unghiul dintre linia spatelui si pamant sa fie de 35-45°. Ar trebui sa aiba o statura mandra. Porumbeii care stau pe vine sau isi tin coada prea inalt sunt considerate greseli.
Culoare si desen: Culoarea de baza este alb cu o a 2-a nuanta care acopera partea de sus a capului, gatului si aripile. Toate culorile sunt recunoscute. Clasificarile standard sunt: negru, lavander, rosu, galben, dungati, solzati si orice alta culoare. Toate culorile intense ar trebui sa fie bogate si lucioase, cei dungati si solzati trebuie sa fie curati.
Greseli grave: gat subtire; ochi sparti sau colorati; cioc de culoarea cornului sau cu pata neagra; cioc lung; piept subtire sau ingust; coada prea lunga, desfacuta sau tinuta prea sus; picioare lungi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
