RASE PITICE
RASA COCHINCHINA PITICĂ
Se cunosc 15 varietăţi de culoare dintre care la noi avem următoarele varietăţi: galbenă, neagră, albă, potârnichie, pestriţă, argintie.
Greutatea maximă: 850 g – cocoş şi 750 g găina.
RASA FRIZATĂ
Rasă decorativă cu penaj deosebit, frizat. Găina frizată este o rasă de expoziţie şi este notabilă pentru penele sale ciudate, fiecare răsucită spre capul păsării. Varietăţi de culoare: negru, albastru, alb, herminat deschis, roşu. Greutatea corporală: cocoş 3,6 kg şi găina 2,7 kg.
RASA GÂT GOLAŞ PITICĂ
Rasa cu foarte multe varietăţi de culoare: neagră, albă, albastră, pestriţă, roşie, galbenă, potârnichie, etc. Greutate corporală la cocoş 900 g şi 800 g găina.
RASA WELSUMER PITICĂ
Rasa, provenită din Germania, trebuie să aibă aceleaşi caracteristici ca şi rasa mare. Greutatea cocoşului este de 1000g şi a găinii de 900g.
RASA WYANDOTE PITICĂ
Se cunosc foarte multe varietăţi de culoare dintre care amintim: albă, neagră, potârnichie, arginite, herminată, etc. Rasa WYANDOTE este foarte interesantă în expoziţii, având o formă şi un colorit deosebit. Greutatea cocoşului: 770g şi a găinii 680g.
RASA MĂTASE JAPONEZĂ
Rasa decorativă cu penaj frumos, mătăsos şi cu pielea, fluierele, degetele, creasta şi cioc negru. Este originară din Asia şi se cunosc următoarele varietăţi de culoare: albă, neagră, albastră, gri – arginitiu.
RASA MOŢATA OLANDEZĂ PITICĂ
Rasa decorativă cu o atracţie deosebită în expoziţii, prezintă un moţ întotdeauna de altă culoare decât restul penajului.
RASA MII DE FLORI
Rasă decorativă din Asia, adusă în Europa şi ameliorată. Este foarte atractivă în expoziţii datorită multitudinii de culori pe care le are.
Greutatea cocoşului: 750 g, iar a găinii 680 g, având o producţie de ouă destul de mare. Sunt foarte multe varietăţi de culoare, cea mai răspândită fiind varietatea porţelan.
RASA PITICĂ GERMANA
După cum o spune şi numele este de origine Europeană, asemănătoare rasei WELSUMER PITICĂ. Greutatea corporală: cocoş 850 g şi găina 750 g. La noi în ţară se găseşte doar varietatea potârnichie.
miercuri, 12 mai 2010
RASE DE OUA
RASA ARAVCANA
Rasa provine din America de Sud.
Este o rasa foarte dorita pentru aspectul unic, pentru culoarea oualor si pentru productia foarte buna ! Are varietăţi cu şi fără coadă. Smocurile de pene caracteristice cresc lateral dintr-o pernuţă cărnoasă alăturată urechilor (la varietatea fără coadă). Varietatea cu coadă are moţ şi favoriţi. O caracteristică unică este că găinile fac oău de culoare turcoaz (albastru – verzui până la verde – albăstrui)
RASA WYANDOTE
Rasa formată în America de nord în anul 1880 prin varietatea argintie. Celelalte varietăţi s-au format în circa 20 de ani prin selecţie continuă. Cea mai perfecţionată şi răspândită este varietatea albă.
Pieptul şi abdomenul dezvoltat, ciocul, fluierele şi pielea de pe corp galbene la varietatea albă.
Defecte grave: creasta altfel decât bătută, prea groasă şi deformată, urechiuşe cu alb. Încălţătură, desen neregulat
Rasa provine din America de Sud.
Este o rasa foarte dorita pentru aspectul unic, pentru culoarea oualor si pentru productia foarte buna ! Are varietăţi cu şi fără coadă. Smocurile de pene caracteristice cresc lateral dintr-o pernuţă cărnoasă alăturată urechilor (la varietatea fără coadă). Varietatea cu coadă are moţ şi favoriţi. O caracteristică unică este că găinile fac oău de culoare turcoaz (albastru – verzui până la verde – albăstrui)
RASA WYANDOTE
Rasa formată în America de nord în anul 1880 prin varietatea argintie. Celelalte varietăţi s-au format în circa 20 de ani prin selecţie continuă. Cea mai perfecţionată şi răspândită este varietatea albă.
Pieptul şi abdomenul dezvoltat, ciocul, fluierele şi pielea de pe corp galbene la varietatea albă.
Defecte grave: creasta altfel decât bătută, prea groasă şi deformată, urechiuşe cu alb. Încălţătură, desen neregulat
RASE MIXTE
RASA GÂT GOLAŞ DE TRANSILVANIA
Rasă mixtă, cu un exterior originar care a făcut-o populară pe toate continentele ca pasăre de expoziţie, dar posesoare şi a unor însuşiri de producţie.
Rasă foarte veche, formată în mod natural în zona carpatică, cu un centru de răspândire în secolul al XIX-lea în Transilvania de unde, mai ales prin Austria, s-a răspândit în restul Europei. Au fost expuse pentru prima dată în anul 1875 la expoziţia de la Viena, câteva exemplare ale crescătorilor din Sighişoara şi Războieni, judeţul Cluj.
Varietăţi de culoare: negru, alb, albastru, barat, roşu, galben.
Impresia generală este dată în primul rând de gâtul golaş până sub guşă şi de conformaţia aparte a trunchiului.
Ciocul relativ scurt, dar gros la bază, creastă simplă, mică, purtată drept şi cu lobul posterior puternic depărtat de ceafă.
Pe faţă şi pe întreg capul nu prezintă pene, cu excepţia unui mic smoc pe creştet şi ceafă, care dă impresia unei scufiţe.
Gâtul, fiind şi uşor curbat în “S” este complet golaş până sub guşă şi cu pielea de culoare roşu aprins, ceea ce îl face să pară mai lung decât în realitate.
Defecte grave: prezenţa cravatei şi în general a penelor pe faţă şi gât până sub guşă, pene de altă culoare în culoarea simplă a penajului, creastă bătută sau simplă, mare, aplecată la găini.
Produce anual 120 – 170 de ouă, cu o greutate medie de 55 – 60 g şi coajă albă.
Greutatea corporală: cocoş 2,5 – 3 kg
găină 2 - 2,5 kg
Varietatea neagră Varietatea albă Varietatea barat
RASA ORPINGTON
Rasa ORPINGTON a fost creată în Anglia, din comitatul Kent, denumirea fiind dată de oraşul unde a fost creată începând din anul 1876. Are o varietate de culori, care prin frumuseţea lor sunt foarte apreciate în expoziţii.
Este crescută în principal pentru randamentul bun la carne fragedă, dar şi pentru producţia bună de ouă pe timpul iernii şi de tendinţa de a cloci.
CARACTERISTICI: Sunt păsări de talie mare, cu penaj abundent, destul de moale şi suplu, ce dă impresia unei poziţii joase, de formă rotunjită, egală ca înălţime, lăţime şi profunzime. Greutatea cocoşului peste 3,5 – 4 kg şi găina peste 2,8 - 3,5 kg. Ouăle au 55 – 60 g, coaja galbenă. Au o producţie anuală de 120 – 160 de ouă.
Rasă rustică, Orpingtonul este uşor de crescut. Ea nu zboară şi se adaptează la toate sistemele de creştere.
STANDARDUL RASEI
Corpul: purtat drept, talie masivă, lărgimea şi profunzimea sunt aproape egale cu lungimea
Spate: foarte larg, paraent scurt, concav către şale, abundent îmbrăcat în fulgi. Această linie este continuată de la baza şalelor până la coadă.
Pieptul: larg şi profund, rotunjit, bine dezvoltat.
Aripi: mici, bine strânse pe corp.
Abdomen: bine dezvoltat şi îmbrăcat în fulgi.
Cap: mic, rotunjit.
Gât: purtat uşor arcuit, bine îmbrăcat in fulgi.
Faţă: cu textură fină.
Creastă: simplă, dreaptă de talie medie, cu 5-6 zimţi.
Bărbiţe: de talie medie, rotunjite şi roşii.
Urechi: de talie medie, roşii.
Cioc: puternic, puţin curbat, culoare urmărind varietatea rasei
Coada cocoşului: scurtă şi largă, împodobită cu numeroase seceri mici, bine rotunjite până la abdomen.
Picioare: coapse puternice, acoperite de fulgi bufanţi.
Tarsul: de lungime medie, puternic, fără tulei, parţial acoperit de penele bufante de pe coapsă. Culoarea în funcţie de varietate.
Diferite varietăţi: varietatea cea mai cunoscută este cea galbenă. Numeroase alte varietăţi sunt admise, printre care: neagră, albă, albastră, alb herminată cu negru, galben herminată cu negru, roşie, barată, etc.
PLYMOUTH ROCK
Rasa PLYMOUTH s-a format în anul 1870 în SUA începând cu varietatea barată. Păsările din rasa PLYMOUTH dau impresia unor păsări solide şi puternice. Este o rasă mixtă cu aptitudini de producţie atât pentru ouă cât şi pentru carne.
Rasa a fost formată, începând cu varietatea barată, în secolul al XIX-lea în SUA, fiind recunoscută în 1870 şi importată în Anglia în 1872. Rasa a fost formată prin încrucişări multiple şi repetate la care au participat rasele Dominicană, Cochinchila, Combatant englez, Brahma, Jawa şi Minorca.
Păsările de rasă Plymouth dau impresia unor păsări solide şi puternice, cu o foarte bună proporţionalitate a corpului.
Capul, relativ mare, are creastă simplă, mică.
Trunchiul este larg şi adânc, dar potrivit de lung, cu pieptul rotunjit. Spinarea, largă şi dreaptă, este aproape orizontală. Coada este scurtă şi globuloasă.
Greutatea corporală 3,8 – 4 kg. la cocoş şi 2,7 – 3,4 kg la găină. Produce anual 150 – 170 ouă cu o greutate medie de 55 – 57 g cu coajă galben închis până la brun.
Are trunchi lung şi purtat orizontal cu creasta simplă mijlocie cu fluiere, cioc şi pielea de pe corp galbenă.
Varietatea: barată, albă, neagră, galbenă, brumărie
Defecte grave: cea mai slabă urmă de pene sau puf în încălţăminte, alb în urechiuşe, pene de altă culo
RASA RHODE ISLAND
Este recunoscută ca cea mai importantă rasă mixtă cu aptitudini aproape egale pentru producţia de ouă şi de carne. S-a format în SUA (Rhode Island şi Massachusetts) în perioada 1850 – 1899. Rasa are la origine un şir de încrucişări făcute la care au participat cocoşi combatanţi malaiezi şi Cochinchina, precum şi Sussex roşu.
Impresia generală atrage atenţia mai ales prin culoarea rasei specifică, formă alungită şi compactă a corpului.
Creasta simplă mijlocie, piept larg şi adânc, trunchi alungit, ciocul, fluierele şi pielea de pe corp galbenă.
Coada nu prea lungă, este la cocoşi frumos rotunjită şi la găină purtată strâns.
Defecte grave: prezenţa încălţării, creastă aplecată, coadă zburlită sau de veveriţă. Produce anual în medie170 de ouă de 58 g cu coaja colorată brun-închis.
Greutatea corporală: cocoş 3,5 – 4 kg
găină 2,5 – 3 kg
Mai este cunoscuta varietatea roşie.
RASA SUSSEX
Rasă mixtă pentru producţia de ouă şi carne. Este o rasă veche a cărei origine este controversată. Crescută în sudul Angliei (Sussex şi Surrey) a participat la expoziţii în anul 1845. Impresia generală este dată de un corp armonios, cu trunchiul evident mai lung şi mai adânc decât la celelalte rase mixte.
Produce anual 160 –180 de ouă cu o greutate medie de 55 – 60 g.
Greutatea corporală: cocoş 3 - 4 kg
găină 2,5 – 3 kg
Varietatea herminat deschisă.
Rasă mixtă, cu un exterior originar care a făcut-o populară pe toate continentele ca pasăre de expoziţie, dar posesoare şi a unor însuşiri de producţie.
Rasă foarte veche, formată în mod natural în zona carpatică, cu un centru de răspândire în secolul al XIX-lea în Transilvania de unde, mai ales prin Austria, s-a răspândit în restul Europei. Au fost expuse pentru prima dată în anul 1875 la expoziţia de la Viena, câteva exemplare ale crescătorilor din Sighişoara şi Războieni, judeţul Cluj.
Varietăţi de culoare: negru, alb, albastru, barat, roşu, galben.
Impresia generală este dată în primul rând de gâtul golaş până sub guşă şi de conformaţia aparte a trunchiului.
Ciocul relativ scurt, dar gros la bază, creastă simplă, mică, purtată drept şi cu lobul posterior puternic depărtat de ceafă.
Pe faţă şi pe întreg capul nu prezintă pene, cu excepţia unui mic smoc pe creştet şi ceafă, care dă impresia unei scufiţe.
Gâtul, fiind şi uşor curbat în “S” este complet golaş până sub guşă şi cu pielea de culoare roşu aprins, ceea ce îl face să pară mai lung decât în realitate.
Defecte grave: prezenţa cravatei şi în general a penelor pe faţă şi gât până sub guşă, pene de altă culoare în culoarea simplă a penajului, creastă bătută sau simplă, mare, aplecată la găini.
Produce anual 120 – 170 de ouă, cu o greutate medie de 55 – 60 g şi coajă albă.
Greutatea corporală: cocoş 2,5 – 3 kg
găină 2 - 2,5 kg
Varietatea neagră Varietatea albă Varietatea barat
RASA ORPINGTON
Rasa ORPINGTON a fost creată în Anglia, din comitatul Kent, denumirea fiind dată de oraşul unde a fost creată începând din anul 1876. Are o varietate de culori, care prin frumuseţea lor sunt foarte apreciate în expoziţii.
Este crescută în principal pentru randamentul bun la carne fragedă, dar şi pentru producţia bună de ouă pe timpul iernii şi de tendinţa de a cloci.
CARACTERISTICI: Sunt păsări de talie mare, cu penaj abundent, destul de moale şi suplu, ce dă impresia unei poziţii joase, de formă rotunjită, egală ca înălţime, lăţime şi profunzime. Greutatea cocoşului peste 3,5 – 4 kg şi găina peste 2,8 - 3,5 kg. Ouăle au 55 – 60 g, coaja galbenă. Au o producţie anuală de 120 – 160 de ouă.
Rasă rustică, Orpingtonul este uşor de crescut. Ea nu zboară şi se adaptează la toate sistemele de creştere.
STANDARDUL RASEI
Corpul: purtat drept, talie masivă, lărgimea şi profunzimea sunt aproape egale cu lungimea
Spate: foarte larg, paraent scurt, concav către şale, abundent îmbrăcat în fulgi. Această linie este continuată de la baza şalelor până la coadă.
Pieptul: larg şi profund, rotunjit, bine dezvoltat.
Aripi: mici, bine strânse pe corp.
Abdomen: bine dezvoltat şi îmbrăcat în fulgi.
Cap: mic, rotunjit.
Gât: purtat uşor arcuit, bine îmbrăcat in fulgi.
Faţă: cu textură fină.
Creastă: simplă, dreaptă de talie medie, cu 5-6 zimţi.
Bărbiţe: de talie medie, rotunjite şi roşii.
Urechi: de talie medie, roşii.
Cioc: puternic, puţin curbat, culoare urmărind varietatea rasei
Coada cocoşului: scurtă şi largă, împodobită cu numeroase seceri mici, bine rotunjite până la abdomen.
Picioare: coapse puternice, acoperite de fulgi bufanţi.
Tarsul: de lungime medie, puternic, fără tulei, parţial acoperit de penele bufante de pe coapsă. Culoarea în funcţie de varietate.
Diferite varietăţi: varietatea cea mai cunoscută este cea galbenă. Numeroase alte varietăţi sunt admise, printre care: neagră, albă, albastră, alb herminată cu negru, galben herminată cu negru, roşie, barată, etc.
PLYMOUTH ROCK
Rasa PLYMOUTH s-a format în anul 1870 în SUA începând cu varietatea barată. Păsările din rasa PLYMOUTH dau impresia unor păsări solide şi puternice. Este o rasă mixtă cu aptitudini de producţie atât pentru ouă cât şi pentru carne.
Rasa a fost formată, începând cu varietatea barată, în secolul al XIX-lea în SUA, fiind recunoscută în 1870 şi importată în Anglia în 1872. Rasa a fost formată prin încrucişări multiple şi repetate la care au participat rasele Dominicană, Cochinchila, Combatant englez, Brahma, Jawa şi Minorca.
Păsările de rasă Plymouth dau impresia unor păsări solide şi puternice, cu o foarte bună proporţionalitate a corpului.
Capul, relativ mare, are creastă simplă, mică.
Trunchiul este larg şi adânc, dar potrivit de lung, cu pieptul rotunjit. Spinarea, largă şi dreaptă, este aproape orizontală. Coada este scurtă şi globuloasă.
Greutatea corporală 3,8 – 4 kg. la cocoş şi 2,7 – 3,4 kg la găină. Produce anual 150 – 170 ouă cu o greutate medie de 55 – 57 g cu coajă galben închis până la brun.
Are trunchi lung şi purtat orizontal cu creasta simplă mijlocie cu fluiere, cioc şi pielea de pe corp galbenă.
Varietatea: barată, albă, neagră, galbenă, brumărie
Defecte grave: cea mai slabă urmă de pene sau puf în încălţăminte, alb în urechiuşe, pene de altă culo
RASA RHODE ISLAND
Este recunoscută ca cea mai importantă rasă mixtă cu aptitudini aproape egale pentru producţia de ouă şi de carne. S-a format în SUA (Rhode Island şi Massachusetts) în perioada 1850 – 1899. Rasa are la origine un şir de încrucişări făcute la care au participat cocoşi combatanţi malaiezi şi Cochinchina, precum şi Sussex roşu.
Impresia generală atrage atenţia mai ales prin culoarea rasei specifică, formă alungită şi compactă a corpului.
Creasta simplă mijlocie, piept larg şi adânc, trunchi alungit, ciocul, fluierele şi pielea de pe corp galbenă.
Coada nu prea lungă, este la cocoşi frumos rotunjită şi la găină purtată strâns.
Defecte grave: prezenţa încălţării, creastă aplecată, coadă zburlită sau de veveriţă. Produce anual în medie170 de ouă de 58 g cu coaja colorată brun-închis.
Greutatea corporală: cocoş 3,5 – 4 kg
găină 2,5 – 3 kg
Mai este cunoscuta varietatea roşie.
RASA SUSSEX
Rasă mixtă pentru producţia de ouă şi carne. Este o rasă veche a cărei origine este controversată. Crescută în sudul Angliei (Sussex şi Surrey) a participat la expoziţii în anul 1845. Impresia generală este dată de un corp armonios, cu trunchiul evident mai lung şi mai adânc decât la celelalte rase mixte.
Produce anual 160 –180 de ouă cu o greutate medie de 55 – 60 g.
Greutatea corporală: cocoş 3 - 4 kg
găină 2,5 – 3 kg
Varietatea herminat deschisă.
RASE GRELE
Rasa BRAHMA
Rasa grea denumită şi “Uriaşul găinilor” poate fi considerată rasă de carne deşi se creşte mai ales pentru expoziţii. Rasa Brahma a fost formată în China, adusă în SUA, unde a fost ameliorată şi de unde a ajuns în Europa în anul 1850. Este una din cele mai amri rase. Ea a contribuit la ameliolarea şi formarea altor rase. Deşi creşterea sa nu este prea rapidă şi numărul ouălelor nu este prea mare, Brahma este o rasă cultivată de numeroşi crescători care iubesc găinile mari.
CARACTERISTICI: Dă impresia de forţă caractrerizată printr-o talie mare şi o formă foarte largă, profundă, încălţată pe tars. Temperament liniştit, uşor de crescut.
Greutatea corporală la cocoş: 3,5 – 5 kg şi 3 – 4,5 kg la găină. Ouăle de 55 kg minim, cu coaja de culoare gălbuie până la brun roşcat. Productia de ouă este de 120 – 140 pe an.
Brahma este o rasă foarte rustică, se adaptează bine la orica climat. Puii cresc relativ încet, dar carnea lor este excelentă.
Câţiva autori, pentru a explica originea acestei păsări mari, au sugerat existenţa uni cocoş sălbatic, uriaş în Asia. Dar nici un element nu confirmă această ipoteză.
STANDARDUL RASEI
Corp: voluminos, larg, profund.
Spate: mai curând scurt, larg, formând în partea mijlocie o curbă ascendentă, regulată.
Pieptul: larg, plin şi profund, aproape vertical.
Abdomen: larg, foarte pufos.
Aripi: scurte şi puternice, bine lipite de corp, cu vârfurile ascunse de fulgi.
Capul: mic, larg, foarte bombat, cu o frunte lată şi proeminentă.
Gâtul: uşor curbat spre cap şi cu penele umflate, bufante, atârnând pe umeri.
Creasta: lipită, mică, bine plantată pe trei rânduri fără spini, cât mai puţin dezvoltată posibil.
Bărbiţele: mici, bine rotunjite, fine la textură.
Urechi: fine şi roşii.
Faţă: roşie.
Ochii: iris roşu – oranj, cu privire mândră, trufaşă.
Ciocul: scurt, puternic, de culoare galbenă.
Coada cocoşului: relativ scurtă, rectrice largi şi bine dezvoltate
Picioarele: coapsele puternice, lungi, bine îmbrăcate în fulgi. Tuleele şi fulgi mici cad peste articulaţii, fără să formeze manşete.
Tarsul: galben intens, puternic, degetele exterioare şi mediane sunt puternic încălţate.
Diferite varietăţi: varietăţile cele mai obişnuite sunt: herminat deschis, herminat închis, potârnichie, columbia, alb.
Varietăţi mai rare: albastru herminat cu negru, albastru herminat cu auriu.
RASA COCHINCHINA
Rasă grea, considerată tipică pentru grupa raselor grele asiatice. Rasă veche care s-a format în mod natural în Asia, găsindu-se în număr mare în regiune Shanghai de unde a fost adusă în Europa, întâi în Franţa (1840) şi apoi în Anglia (1851).
Impresia generală este de pasăre masivă, cu formă cubică spre sferică, datorită penajului bogat dar şi înfoiat. Este caraterizată corp masiv cu linii rotunjite. Capul este relativ mic în raport cu masa corporală, cioc puternic. Creasta este simplă, dreaptă şi mică, regulat dinţată şi cu lobul posterior mic. Trunchiul, cu forme masive are cele trei dimensiuni practic egale. Coada mică şi plată purtată jos, este aproape plată. Picioarele puternice, dar scurte, au gambele acoperite cu fulgi, fluierele sunt încălţate cu pene mari.
A participat la formarea celor mai valoroase rase mixte
Varietăţi de culoare: galbenă, albă, neagră, albastră, potârnichie, barată, galben-negru
Greutatea corporală: cocoş 3,6 – 5,5 kg
găină 3 – 4,5 kg
Produce anual 80 – 100 de ouă, cu coajă pigmentată în roşu – brun, cu greutate medie de 55 g.
Rasa grea denumită şi “Uriaşul găinilor” poate fi considerată rasă de carne deşi se creşte mai ales pentru expoziţii. Rasa Brahma a fost formată în China, adusă în SUA, unde a fost ameliorată şi de unde a ajuns în Europa în anul 1850. Este una din cele mai amri rase. Ea a contribuit la ameliolarea şi formarea altor rase. Deşi creşterea sa nu este prea rapidă şi numărul ouălelor nu este prea mare, Brahma este o rasă cultivată de numeroşi crescători care iubesc găinile mari.
CARACTERISTICI: Dă impresia de forţă caractrerizată printr-o talie mare şi o formă foarte largă, profundă, încălţată pe tars. Temperament liniştit, uşor de crescut.
Greutatea corporală la cocoş: 3,5 – 5 kg şi 3 – 4,5 kg la găină. Ouăle de 55 kg minim, cu coaja de culoare gălbuie până la brun roşcat. Productia de ouă este de 120 – 140 pe an.
Brahma este o rasă foarte rustică, se adaptează bine la orica climat. Puii cresc relativ încet, dar carnea lor este excelentă.
Câţiva autori, pentru a explica originea acestei păsări mari, au sugerat existenţa uni cocoş sălbatic, uriaş în Asia. Dar nici un element nu confirmă această ipoteză.
STANDARDUL RASEI
Corp: voluminos, larg, profund.
Spate: mai curând scurt, larg, formând în partea mijlocie o curbă ascendentă, regulată.
Pieptul: larg, plin şi profund, aproape vertical.
Abdomen: larg, foarte pufos.
Aripi: scurte şi puternice, bine lipite de corp, cu vârfurile ascunse de fulgi.
Capul: mic, larg, foarte bombat, cu o frunte lată şi proeminentă.
Gâtul: uşor curbat spre cap şi cu penele umflate, bufante, atârnând pe umeri.
Creasta: lipită, mică, bine plantată pe trei rânduri fără spini, cât mai puţin dezvoltată posibil.
Bărbiţele: mici, bine rotunjite, fine la textură.
Urechi: fine şi roşii.
Faţă: roşie.
Ochii: iris roşu – oranj, cu privire mândră, trufaşă.
Ciocul: scurt, puternic, de culoare galbenă.
Coada cocoşului: relativ scurtă, rectrice largi şi bine dezvoltate
Picioarele: coapsele puternice, lungi, bine îmbrăcate în fulgi. Tuleele şi fulgi mici cad peste articulaţii, fără să formeze manşete.
Tarsul: galben intens, puternic, degetele exterioare şi mediane sunt puternic încălţate.
Diferite varietăţi: varietăţile cele mai obişnuite sunt: herminat deschis, herminat închis, potârnichie, columbia, alb.
Varietăţi mai rare: albastru herminat cu negru, albastru herminat cu auriu.
RASA COCHINCHINA
Rasă grea, considerată tipică pentru grupa raselor grele asiatice. Rasă veche care s-a format în mod natural în Asia, găsindu-se în număr mare în regiune Shanghai de unde a fost adusă în Europa, întâi în Franţa (1840) şi apoi în Anglia (1851).
Impresia generală este de pasăre masivă, cu formă cubică spre sferică, datorită penajului bogat dar şi înfoiat. Este caraterizată corp masiv cu linii rotunjite. Capul este relativ mic în raport cu masa corporală, cioc puternic. Creasta este simplă, dreaptă şi mică, regulat dinţată şi cu lobul posterior mic. Trunchiul, cu forme masive are cele trei dimensiuni practic egale. Coada mică şi plată purtată jos, este aproape plată. Picioarele puternice, dar scurte, au gambele acoperite cu fulgi, fluierele sunt încălţate cu pene mari.
A participat la formarea celor mai valoroase rase mixte
Varietăţi de culoare: galbenă, albă, neagră, albastră, potârnichie, barată, galben-negru
Greutatea corporală: cocoş 3,6 – 5,5 kg
găină 3 – 4,5 kg
Produce anual 80 – 100 de ouă, cu coajă pigmentată în roşu – brun, cu greutate medie de 55 g.
RASE ORNAMENT
RASA PADUANĂ
Există multe ipoteze asupra originii acestei rase: Italia, cum sugerează numele oraşului transalpin. Polonia, cum evocă numele englez al acestei rase “Poland”. Numele său aminteşte de asemenea de un omagiu pentru Mm de Pompadour căruia această rasă îi plăcea foarte mult. Găinile Pompadour devin Padoures, apoi Padpoues. Din păcate nici una din aceste ipoteze nu este adevărată.
Această rasă mică a fost selecţionată de englezi în secolul XIX, apoi olandezii au participat cu numeroasele găini moţate prezente în această ţară.
CARACTERISTICI: Paduana este foarte asemănătoare cu Moţata Olandeză. Ea posedă în plus o barbă şi favorici. De altfel multe ţări clasifică Paduana şi Moţata Olandeză în aceeaşi rasă.
Greutatea cocoşului 1,2 kg , iar a găinii 1 kg. Ouăle au 35 g, cu coaja albă.
Găina are o producţie de ouă de 130 – 150 pe an. Este bună cloşcă.
Paduana suportă foarte bine captivitatea, dar picajul este destul de frecvent. Aceasta face ca năpârlirea să creeze uneori probleme datorită tendinţei reciproce de a-şi smulge penele tinere.
RECOMANDĂRI: Paduana necesită condiţii particulare de igienă, de asemenea trebuie să fie crescută într-o construcţie cu acces la volieră. Le vom feri de ploi (umiditate mare) care pot le provoca neplăceri, printre care şi coriza.
Vom acoperi în parte solul volierei cu nisip bine uscat şi vom ţine păsările închise în adăpost în zilele ploioase, protejându-le astfel moţul.
Găinile din această rasă ca şi Moţatele Olandeze nu trebuie amestecate cu păsări din alte rase pentru că sunt foarte delicate.
STANDARDUL RASEI:
Corpul: larg la umeri, se îngustează către spate.
Spate: de lungime medie, puţin înclinat cu o linie concavă şi scurtă către coadă, lanţete abundente.
Pieptul: plin, larg, destul de rotund, destul de profund, puţin proeminent.
Abdomen: destul de dezvoltat.
Aripi: mari, largi, destul de lungi, purtate destul de ridicat.
Capul: larg, cu o puternică protuberanţă şi lipsit de creastă.
Gâtul: mijlociu, purtat ridicat, uşor arcuit, îmbrăcat abundent în pene.
Moţ: frumos, mare sferic, format din fulgi lungi şi înguşti, aranjaţi regulat în toate părţile.
Barba şi favoriţii: foarte dezvoltate.
Bărbiţele: insignifiante.
Urechile: mici şi acoperite.
Faţa: roşie şi acoperită de favoriţi.
Cioc: de lungime medie, puternic, orificiile nazale pronunţate.
Coada cocoşului: bine dezvoltată, rectice largi şi destul de deschise, seceri lungi şi frumos arcuite, bogată şi în seceri mici.
Picioare: coapse drepte, destul de puternice, de lungime medie, cu penaj strâns.
Tarsul: mijlociu, destul de puternic, patru degete.
Diferite varietăţi: cele mai cunoscute sunt: negru, galben deschis. Există, de asemenea, auriu desenat cu negru, argintiu desenat cu alb, alb, pestriţ şi de asemenea cu penaj frizat (varietate numită “Frizată de Chile”).
Există multe ipoteze asupra originii acestei rase: Italia, cum sugerează numele oraşului transalpin. Polonia, cum evocă numele englez al acestei rase “Poland”. Numele său aminteşte de asemenea de un omagiu pentru Mm de Pompadour căruia această rasă îi plăcea foarte mult. Găinile Pompadour devin Padoures, apoi Padpoues. Din păcate nici una din aceste ipoteze nu este adevărată.
Această rasă mică a fost selecţionată de englezi în secolul XIX, apoi olandezii au participat cu numeroasele găini moţate prezente în această ţară.
CARACTERISTICI: Paduana este foarte asemănătoare cu Moţata Olandeză. Ea posedă în plus o barbă şi favorici. De altfel multe ţări clasifică Paduana şi Moţata Olandeză în aceeaşi rasă.
Greutatea cocoşului 1,2 kg , iar a găinii 1 kg. Ouăle au 35 g, cu coaja albă.
Găina are o producţie de ouă de 130 – 150 pe an. Este bună cloşcă.
Paduana suportă foarte bine captivitatea, dar picajul este destul de frecvent. Aceasta face ca năpârlirea să creeze uneori probleme datorită tendinţei reciproce de a-şi smulge penele tinere.
RECOMANDĂRI: Paduana necesită condiţii particulare de igienă, de asemenea trebuie să fie crescută într-o construcţie cu acces la volieră. Le vom feri de ploi (umiditate mare) care pot le provoca neplăceri, printre care şi coriza.
Vom acoperi în parte solul volierei cu nisip bine uscat şi vom ţine păsările închise în adăpost în zilele ploioase, protejându-le astfel moţul.
Găinile din această rasă ca şi Moţatele Olandeze nu trebuie amestecate cu păsări din alte rase pentru că sunt foarte delicate.
STANDARDUL RASEI:
Corpul: larg la umeri, se îngustează către spate.
Spate: de lungime medie, puţin înclinat cu o linie concavă şi scurtă către coadă, lanţete abundente.
Pieptul: plin, larg, destul de rotund, destul de profund, puţin proeminent.
Abdomen: destul de dezvoltat.
Aripi: mari, largi, destul de lungi, purtate destul de ridicat.
Capul: larg, cu o puternică protuberanţă şi lipsit de creastă.
Gâtul: mijlociu, purtat ridicat, uşor arcuit, îmbrăcat abundent în pene.
Moţ: frumos, mare sferic, format din fulgi lungi şi înguşti, aranjaţi regulat în toate părţile.
Barba şi favoriţii: foarte dezvoltate.
Bărbiţele: insignifiante.
Urechile: mici şi acoperite.
Faţa: roşie şi acoperită de favoriţi.
Cioc: de lungime medie, puternic, orificiile nazale pronunţate.
Coada cocoşului: bine dezvoltată, rectice largi şi destul de deschise, seceri lungi şi frumos arcuite, bogată şi în seceri mici.
Picioare: coapse drepte, destul de puternice, de lungime medie, cu penaj strâns.
Tarsul: mijlociu, destul de puternic, patru degete.
Diferite varietăţi: cele mai cunoscute sunt: negru, galben deschis. Există, de asemenea, auriu desenat cu negru, argintiu desenat cu alb, alb, pestriţ şi de asemenea cu penaj frizat (varietate numită “Frizată de Chile”).
nutritie iepuri
Substante minerale in nutritia iepurilor
In alimentatia iepurilor trebuie sa fie incluse substante minerale. Dintre substantele minerale necesare pentru iepuri enumeram:
Calciul si fosforul, care sunt continute in furajele leguminoase ( lucerna, trifoi ) si in furajele cerealiere, tarate, faina de oase.
Sodiul, potasiul si clorul continute in furajele leguminoase verzi, dar necesarul de sodiu se obtine prin folosirea sarii de bucatarie.
Cobaltul, cuprul, iodul, magneziul, fierul sulful si zincul sunt necesare in cantitati mai mici, si sunt continute in furajele concentrate prefabicate.
De retinut ca hrana trebuie sa contina un procent mai mare de substante minerale in cazul nutritiei iepurilor tineri, deoarece acestea sunt necesare formarii si consolidarii sistemului osos
Vitamine in nutritia iepurilor
Pentru o dezvoltare armonioasa a iepurilor dumneavoastra trebuie sa aveti grija sa includeti in alimentatia lor zilnica vitaminele de are au nevoie:
Vitamina A, continuta in iarba verde, fin, grauntele de grau sau ovaz, tarate;
Vitamina D, continuta in furajele leguminoase uscate la soare;
Vitamina E, continuta in furajele cerialiere, faina de lucernauleiurile vegetale;
Vitamina B este necesara pentru hrana iepurilor aflati in perioada de crestere;
Vitamina K este necesara pentru hrana iepuroaicelor gestante sau a celor care alapteaza.
Vitaminele A, D, E sunt necesare pentru iepuri, indiferent in ce stadiu de dezvoltare s-ar afla animalele.
Proteine, lipide si glucide
Hrana iepurilor de orice varsta trebuie sa contina proteine, deoarece acestea reprezinta un factor important de crestere si dezvoltare, pentru asigurarea unei productivitati ridicate, avand rol esential in calitatea blanurilor si a parului.
Proteinele necesare sunt continute in lapte, fan, furaje leguminoase verzi, turte olearginoase.
Lipidele ( grasimile ) necesare sunt continute in furajele cerealiere ( grau, porumb, turte de floarea soarelui ).
Hrana, in general, trebuie sa contina grasimi in cantitati mici. Grasimile sunt necesare in cantitati mai mari in hrana noilor nascuti, dar ele sunt asigurate in acest caz de laptele matern, prin alaptare.
Nu este recomandata hranirea iepurilor cu alimente bogate in grasimi cum ar fi nucile sau alunele.
Glucidele ( amidon, zaharuri ) necesare sunt continute in seminte, fructe, plante radacinoase.
Necesarul de glucide, pentru un animal, depinde de greutatea acestuia, de volum si de productivitate. Hrana trebuie sa contina mai multe glucide in cazul iepuroaicelor gestante sau a celor care alapteaza.
Desi toata lumea stie ca iepurilor le place sa manance morcovi, este recomandata reducerea consumului de atat morcovi cat si de fructe datorita continutului ridicat in zaharuri. In general iepurii pot manca morcovi si fructe la o masa odata la doua zile. Printre fructele recomandate iepurilor enumeram: mere, pere, piersici, pepene, struguri, zmeura sau capsuni.
In alimentatia iepurilor trebuie sa fie incluse substante minerale. Dintre substantele minerale necesare pentru iepuri enumeram:
Calciul si fosforul, care sunt continute in furajele leguminoase ( lucerna, trifoi ) si in furajele cerealiere, tarate, faina de oase.
Sodiul, potasiul si clorul continute in furajele leguminoase verzi, dar necesarul de sodiu se obtine prin folosirea sarii de bucatarie.
Cobaltul, cuprul, iodul, magneziul, fierul sulful si zincul sunt necesare in cantitati mai mici, si sunt continute in furajele concentrate prefabicate.
De retinut ca hrana trebuie sa contina un procent mai mare de substante minerale in cazul nutritiei iepurilor tineri, deoarece acestea sunt necesare formarii si consolidarii sistemului osos
Vitamine in nutritia iepurilor
Pentru o dezvoltare armonioasa a iepurilor dumneavoastra trebuie sa aveti grija sa includeti in alimentatia lor zilnica vitaminele de are au nevoie:
Vitamina A, continuta in iarba verde, fin, grauntele de grau sau ovaz, tarate;
Vitamina D, continuta in furajele leguminoase uscate la soare;
Vitamina E, continuta in furajele cerialiere, faina de lucernauleiurile vegetale;
Vitamina B este necesara pentru hrana iepurilor aflati in perioada de crestere;
Vitamina K este necesara pentru hrana iepuroaicelor gestante sau a celor care alapteaza.
Vitaminele A, D, E sunt necesare pentru iepuri, indiferent in ce stadiu de dezvoltare s-ar afla animalele.
Proteine, lipide si glucide
Hrana iepurilor de orice varsta trebuie sa contina proteine, deoarece acestea reprezinta un factor important de crestere si dezvoltare, pentru asigurarea unei productivitati ridicate, avand rol esential in calitatea blanurilor si a parului.
Proteinele necesare sunt continute in lapte, fan, furaje leguminoase verzi, turte olearginoase.
Lipidele ( grasimile ) necesare sunt continute in furajele cerealiere ( grau, porumb, turte de floarea soarelui ).
Hrana, in general, trebuie sa contina grasimi in cantitati mici. Grasimile sunt necesare in cantitati mai mari in hrana noilor nascuti, dar ele sunt asigurate in acest caz de laptele matern, prin alaptare.
Nu este recomandata hranirea iepurilor cu alimente bogate in grasimi cum ar fi nucile sau alunele.
Glucidele ( amidon, zaharuri ) necesare sunt continute in seminte, fructe, plante radacinoase.
Necesarul de glucide, pentru un animal, depinde de greutatea acestuia, de volum si de productivitate. Hrana trebuie sa contina mai multe glucide in cazul iepuroaicelor gestante sau a celor care alapteaza.
Desi toata lumea stie ca iepurilor le place sa manance morcovi, este recomandata reducerea consumului de atat morcovi cat si de fructe datorita continutului ridicat in zaharuri. In general iepurii pot manca morcovi si fructe la o masa odata la doua zile. Printre fructele recomandate iepurilor enumeram: mere, pere, piersici, pepene, struguri, zmeura sau capsuni.
iepuri comunitari
Iepurii ca animale de casa
Iepurasii sunt animale foarte sociabile si prietenoase. Ei au nevoie permanenta de companie, fie a altor animale (alti iepuri, porcusori de Guineea), fie a oamenilor.
Din acest motiv iepurasii sunt excelente animale de casa, potrivite pentru copii. Nu se recomanda un iepuras intr-o casa cu un copil mai mic de 6 ani datorita pericolelor la care sunt expusi atat animalul cat si copilul.
Daca iti doresti un iepuras ca animal de casa asigura-te in prealabil ca detii suficient spatiu. Cusca iepurelui trebuie sa aiba o aria mare intrucat acesta este foarte energic si jucaus. De asemenea ea trebuie sa aiba inaltimea cel putin de 1,5 ori lungimea iepurelui, fiind binecunoscut obiceiul acestuia de a se catara. Este recomandat ca iepurele sa fie lasat liber in casa sau gradina, de cate ori este posibil. Acest lucru insa sub stricta supraveghere, intrucat, mai ales intr-o casa, exista multe pericole de accidente pentru un iepuras.
Iepurii au nevoie de mare atentie de la stapanii lor. Nu iti lua un iepure ca animal de casa daca nu esti pregatit(a) sa ii acorzi tot timpul necesar. Recipientele utilizate pentru hrana sau apa trebuie spalate zilnic, de preferinta cu apa fierbinte pentru a preveni eventuale boli. Cusca trebuie de asemenea spalata saptamanal, iar asternutul folosit trebuie schimbat ori de cate ori este nevoie. Nu folositi detergenti sau alte produse de curatat, acestea pot dauna iepurasului.
Asigura-i iepurasului o dieta adecvata, mai multe detalii la sectiune Nutritie.
Iepurasii sunt animale foarte sociabile si prietenoase. Ei au nevoie permanenta de companie, fie a altor animale (alti iepuri, porcusori de Guineea), fie a oamenilor.
Din acest motiv iepurasii sunt excelente animale de casa, potrivite pentru copii. Nu se recomanda un iepuras intr-o casa cu un copil mai mic de 6 ani datorita pericolelor la care sunt expusi atat animalul cat si copilul.
Daca iti doresti un iepuras ca animal de casa asigura-te in prealabil ca detii suficient spatiu. Cusca iepurelui trebuie sa aiba o aria mare intrucat acesta este foarte energic si jucaus. De asemenea ea trebuie sa aiba inaltimea cel putin de 1,5 ori lungimea iepurelui, fiind binecunoscut obiceiul acestuia de a se catara. Este recomandat ca iepurele sa fie lasat liber in casa sau gradina, de cate ori este posibil. Acest lucru insa sub stricta supraveghere, intrucat, mai ales intr-o casa, exista multe pericole de accidente pentru un iepuras.
Iepurii au nevoie de mare atentie de la stapanii lor. Nu iti lua un iepure ca animal de casa daca nu esti pregatit(a) sa ii acorzi tot timpul necesar. Recipientele utilizate pentru hrana sau apa trebuie spalate zilnic, de preferinta cu apa fierbinte pentru a preveni eventuale boli. Cusca trebuie de asemenea spalata saptamanal, iar asternutul folosit trebuie schimbat ori de cate ori este nevoie. Nu folositi detergenti sau alte produse de curatat, acestea pot dauna iepurasului.
Asigura-i iepurasului o dieta adecvata, mai multe detalii la sectiune Nutritie.
Iepurele de Angora
Iepurele de Angora
Iepurele de Angora, una dintre cele mai vechi rase de iepuri domestici, este originar din Ankara, Turcia si este crescut in principal pentru productia de lana sau ca animal de companie. In prezent exista multe rase de iepuri de angora, cele mai cunoscute fiind:
Angora englezesc - cel mai mic dintre iepurii de Angora cu o greutate de 2-3 kg. Acest iepure are o blana foarte bogata care necesita o ingrijire atenta din partea crescatorului.
Angora frantuzesc (vezi imaginea alaturata) - este mai mare decat iepurele de Angora englezesc, cantareste intre 3,5 si 5 kg. Este foarte activ si prietenos, ideal ca animal de casa.
Angora urias - cantareste in general intre 5 kg si 8 kg, sau chiar mai mult, de culoare alba.
Angora satinat - firul de par este mai subtire, mai stralucitor si cu o culoare mai intensa decat la ceilalti iepuri de Angora. Cantareste in general 3-5 kg.
O atentie deosebita trebuie acordata periajului iepurilor de Angora, intrucat inhalarea parului poate provoca acestora diferite probleme respiratorii sau intestimale. Daca uitati sa periati zilnic iepurele dumneavoastra acesta va fi mult mai expus aparitiei unor paraziti. Folositi o perie sau o manusa speciala procurata dintr-un magazin de specialitate.
Culoare: Alb, gri, cenusiu, negru, albastru, cafeniu si chiar si alte nuante.
Fertilitate: Medie, cu 6 – 7 pui la o gestatie.
Productie: Lana (fir lung de pana la 10 cm, uneori chiar pana la 20 cm.
Faceti click pe numele rase de iepuri dorite pentru a se afisa o scurta descriere a acesteia.
Iepurele de Angora, una dintre cele mai vechi rase de iepuri domestici, este originar din Ankara, Turcia si este crescut in principal pentru productia de lana sau ca animal de companie. In prezent exista multe rase de iepuri de angora, cele mai cunoscute fiind:
Angora englezesc - cel mai mic dintre iepurii de Angora cu o greutate de 2-3 kg. Acest iepure are o blana foarte bogata care necesita o ingrijire atenta din partea crescatorului.
Angora frantuzesc (vezi imaginea alaturata) - este mai mare decat iepurele de Angora englezesc, cantareste intre 3,5 si 5 kg. Este foarte activ si prietenos, ideal ca animal de casa.
Angora urias - cantareste in general intre 5 kg si 8 kg, sau chiar mai mult, de culoare alba.
Angora satinat - firul de par este mai subtire, mai stralucitor si cu o culoare mai intensa decat la ceilalti iepuri de Angora. Cantareste in general 3-5 kg.
O atentie deosebita trebuie acordata periajului iepurilor de Angora, intrucat inhalarea parului poate provoca acestora diferite probleme respiratorii sau intestimale. Daca uitati sa periati zilnic iepurele dumneavoastra acesta va fi mult mai expus aparitiei unor paraziti. Folositi o perie sau o manusa speciala procurata dintr-un magazin de specialitate.
Culoare: Alb, gri, cenusiu, negru, albastru, cafeniu si chiar si alte nuante.
Fertilitate: Medie, cu 6 – 7 pui la o gestatie.
Productie: Lana (fir lung de pana la 10 cm, uneori chiar pana la 20 cm.
Faceti click pe numele rase de iepuri dorite pentru a se afisa o scurta descriere a acesteia.
Iepurele olandez
Iepurele olandez
Dimensiuni: Mici, greutatea 2 – 2.7 Kg la varsta de 7 luni.
Fertilitate: 6 – 7 pui la o gestatie.
Productie: Blana ( fir scurt de pana la 2 cm, dar foarte des )
Faceti click pe numele rase de iepuri dorite pentru a se afisa o scurta descriere a acesteia.
Dimensiuni: Mici, greutatea 2 – 2.7 Kg la varsta de 7 luni.
Fertilitate: 6 – 7 pui la o gestatie.
Productie: Blana ( fir scurt de pana la 2 cm, dar foarte des )
Faceti click pe numele rase de iepuri dorite pentru a se afisa o scurta descriere a acesteia.
Iepurele rosu de Burgundia
Iepurele rosu de Burgundia
Culoare: Rosu deschis, cu pete alb-galbui pe picioare, abdomen si bot.
Dimensiuni: Medii, greutatea 5 Kg.
Fertilitate: Maturizare rapida, reproductia apare la varsta de 4 – 5 luni.
Productie: Carne.
Faceti click pe numele rase de iepuri dorite pentru a se afisa o scurta descriere a acesteia.
Culoare: Rosu deschis, cu pete alb-galbui pe picioare, abdomen si bot.
Dimensiuni: Medii, greutatea 5 Kg.
Fertilitate: Maturizare rapida, reproductia apare la varsta de 4 – 5 luni.
Productie: Carne.
Faceti click pe numele rase de iepuri dorite pentru a se afisa o scurta descriere a acesteia.
Iepurele albastru de Viena
Iepurele albastru de Viena
Culoare: Nuante de la cenusiu la gri, cu tenta de albastru.
Dimensiuni: Medii, greutarea 4 + 4.5 Kg la varsta de 8 luni.
Fertilitate: 6 – 8 pui la o gestatie, reproductia apare de la 6 – 7 luni.
Productie: Carne, blana ( sacrificarea la varsta de 5 – 6 luni, la greutatea de 3 Kg. )
Faceti click pe numele rase de iepuri dorite pentru a se afisa o scurta descriere a acesteia.
Culoare: Nuante de la cenusiu la gri, cu tenta de albastru.
Dimensiuni: Medii, greutarea 4 + 4.5 Kg la varsta de 8 luni.
Fertilitate: 6 – 8 pui la o gestatie, reproductia apare de la 6 – 7 luni.
Productie: Carne, blana ( sacrificarea la varsta de 5 – 6 luni, la greutatea de 3 Kg. )
Faceti click pe numele rase de iepuri dorite pentru a se afisa o scurta descriere a acesteia.
Iepurele neozeelandez rosu
Iepurele neozeelandez rosu
Culoare: Roscat, lucios.
Dimensiuni: Medii, corp de 40 – 50 cm, greutatea 4.2 Kg la varsta de 9 luni.
Fertilitate: Reproductia apare la varsta de 8 luni.
Productie: Carne, blana ( sacrificarea la varsta de 3 – 4 luni, la greutatea de 1.5 – 2 Kg ).
Faceti click pe numele rase de iepuri dorite pentru a se afisa o scurta descriere a acesteia.
Culoare: Roscat, lucios.
Dimensiuni: Medii, corp de 40 – 50 cm, greutatea 4.2 Kg la varsta de 9 luni.
Fertilitate: Reproductia apare la varsta de 8 luni.
Productie: Carne, blana ( sacrificarea la varsta de 3 – 4 luni, la greutatea de 1.5 – 2 Kg ).
Faceti click pe numele rase de iepuri dorite pentru a se afisa o scurta descriere a acesteia.
Iepurele neozeelandez alb
Iepurele neozeelandez alb
Culoare: Alb, ochi de culoare roz.
Dimensiuni: Medii, corp de 40 – 50 cm, greutatea 4 – 5 Kg la varsta de 6 luni.
Fertilitate: 7 – 8 gestatii pe an, cu 8 – 10 pui la o gestatie. Reproductia apare la varsta de 4 – 5 luni.
Productie: Carne ( sacrificarea la varsta de 3 – 4 luni, la greutatea de 2.5 Kg ).
Faceti click pe numele rase de iepuri dorite pentru a se afisa o scurta descriere a acesteia.
Culoare: Alb, ochi de culoare roz.
Dimensiuni: Medii, corp de 40 – 50 cm, greutatea 4 – 5 Kg la varsta de 6 luni.
Fertilitate: 7 – 8 gestatii pe an, cu 8 – 10 pui la o gestatie. Reproductia apare la varsta de 4 – 5 luni.
Productie: Carne ( sacrificarea la varsta de 3 – 4 luni, la greutatea de 2.5 Kg ).
Faceti click pe numele rase de iepuri dorite pentru a se afisa o scurta descriere a acesteia.
Iepurele californian
Iepurele californian
Culoare: Alb, cu pete negre pe fata, piciore si coada. Ochi de culoare rosie.
Dimensiuni: Medii, corp lung, greutate de 4 – 5 Kg la varsta de 7 luni.
Fertilitate: Reproductia apare la varsta de 4 -5 luni.
Productie: Carne ( sacrificarea la varsta de 3 – 4 luni, la greutatea de 2 Kg. )
Faceti click pe numele rase de iepuri dorite pentru a se afisa o scurta descriere a acesteia.
Culoare: Alb, cu pete negre pe fata, piciore si coada. Ochi de culoare rosie.
Dimensiuni: Medii, corp lung, greutate de 4 – 5 Kg la varsta de 7 luni.
Fertilitate: Reproductia apare la varsta de 4 -5 luni.
Productie: Carne ( sacrificarea la varsta de 3 – 4 luni, la greutatea de 2 Kg. )
Faceti click pe numele rase de iepuri dorite pentru a se afisa o scurta descriere a acesteia.
Uriasul belgian
Uriasul belgian
Culoare: Albastru sau nuante de albastru cenusiu cu portiuni albe pe abdomen si picioare, ochi de culoare bruna.
Dimensiuni: Mari, corpul lung de 65 – 80 cm, capul mare, urechi drepte, greutate 6 – 7 Kg ( max 11 Kg ) la varsta de 9 luni.
Fertilitate: Mare, 8 – 10 pui la o gestatie, puii au maturizare tarzie, reproductia apare la varsta de 8 – 10 luni.
Productie: Carne ( sacrificarea se face la varsta de 3 – 4 luni, la greutatea de 2.5 Kg )
Faceti click pe numele rase de iepuri dorite pentru a se afisa o scurta descriere a acesteia.
Culoare: Albastru sau nuante de albastru cenusiu cu portiuni albe pe abdomen si picioare, ochi de culoare bruna.
Dimensiuni: Mari, corpul lung de 65 – 80 cm, capul mare, urechi drepte, greutate 6 – 7 Kg ( max 11 Kg ) la varsta de 9 luni.
Fertilitate: Mare, 8 – 10 pui la o gestatie, puii au maturizare tarzie, reproductia apare la varsta de 8 – 10 luni.
Productie: Carne ( sacrificarea se face la varsta de 3 – 4 luni, la greutatea de 2.5 Kg )
Faceti click pe numele rase de iepuri dorite pentru a se afisa o scurta descriere a acesteia.
Uriasul alb
Culoare: Alb stralucitor, ochi injectati din cauza vaselor de sange, de culoare roz.
Dimensiuni: Corp lung, 55 – 65 cm, greutate 5 -6 Kg la varsta de 8 luni.
Fertilitate: Mare, 8 -10 pui la o gestatie, iar puii au o maturizare medie, reproductia apare la varsta de 6 - 8 luni.
Productie: Carne, blana ( sacrificarea se face la varsta de 3 – 4 luni, la greutatea de 2.5 Kg ).
Origine: Germania, prin selectie din iepurele belgian.
Faceti click pe numele rase de iepuri dorite pentru a se afisa o scurta descriere a acesteia.
Dimensiuni: Corp lung, 55 – 65 cm, greutate 5 -6 Kg la varsta de 8 luni.
Fertilitate: Mare, 8 -10 pui la o gestatie, iar puii au o maturizare medie, reproductia apare la varsta de 6 - 8 luni.
Productie: Carne, blana ( sacrificarea se face la varsta de 3 – 4 luni, la greutatea de 2.5 Kg ).
Origine: Germania, prin selectie din iepurele belgian.
Faceti click pe numele rase de iepuri dorite pentru a se afisa o scurta descriere a acesteia.
Boli pentru iepuri
Boli frecvente la iepuri
Iepurii sunt animale sensibile, mai ales cei crescuti in captivitate. Trebuie acordata multa atentie comportamentului iepurelui, intrucat acesta va indica daca iepurele se simte sau nu bine. Daca iepurele dumneavoastra nu mai este vioi, sta retras si mai mult culcat este cazul sa apelati la un medic veterinar.
Pot fi mai multe cauze ale imbolnavirii iepurilor. Printre cele mai frecvente se afla urmatoarele:
Alimentatia neadecvata;
Ingrijire deficitara;
Infectarea cu virusi, bacterii, ciuperci, etc.
Deficiente ereditare;
Raniri.
Printre cele mai des intalnite boli la iepuri se afla:
Avitaminoza
Cresterea neregulata a dintilor
Boli digestive
Boli respiratorii
Boli infectioase
Boli parazitare
Insolatii si degeraturi
Foarte important de retinut este ca nu trebuie consumate sub nici o forma carne sau organe provenite de la un iepuri bolnavi sacrificati.
Iepurii sunt animale sensibile, mai ales cei crescuti in captivitate. Trebuie acordata multa atentie comportamentului iepurelui, intrucat acesta va indica daca iepurele se simte sau nu bine. Daca iepurele dumneavoastra nu mai este vioi, sta retras si mai mult culcat este cazul sa apelati la un medic veterinar.
Pot fi mai multe cauze ale imbolnavirii iepurilor. Printre cele mai frecvente se afla urmatoarele:
Alimentatia neadecvata;
Ingrijire deficitara;
Infectarea cu virusi, bacterii, ciuperci, etc.
Deficiente ereditare;
Raniri.
Printre cele mai des intalnite boli la iepuri se afla:
Avitaminoza
Cresterea neregulata a dintilor
Boli digestive
Boli respiratorii
Boli infectioase
Boli parazitare
Insolatii si degeraturi
Foarte important de retinut este ca nu trebuie consumate sub nici o forma carne sau organe provenite de la un iepuri bolnavi sacrificati.
Porumbei carier
Porumbei carier
Originea: numit bagdet englez sau carrier face parte dintr-o rasa de porumbei veche derivata din bagdeta persana, crescuta in Persia, Siria, Arabia si Egipt ca porumbel curier. Selectia lor s-a facut acum cateva secole, in Anglia, unde au fost descrisi pentru prima data de Moore, in anul 1735. Pe tot mapamondul este o rasa recunoscuta si foarte apreciata.
Capul: alungit si ingust, cu fruntea ingusta si nu prea inalta, iar crestetul capului plat, ceafa rotunda care coboara abrupt, distanta de la pupila la varful ciocului 5-5,5 cm.
Ochii: proeminenti si luminosi cu expresie inteligenta, de culoare galben-portocaliu; iar negri numai la varietatea alba. Inelul carunculat din jurul ochilor are diametrul de 28-32 mm de culoare roz, alb-pudrat, moale, gros, lat, umflat, triplu sau cvadruplu, cu conturul intern spre iris colturos, asemenea unui patrat asezat oblic, iar cel extern circular. La exemplarele mai in varsta inelele sunt triple si depasesc putin crestetul capului.
Ciocul: lung, gros, drept, varful bont, pozitie orizontala, de culoare deschisa, dar la exemplarele negre si albastre se admite varful intunecat sau canit. Mai mult de 2/3 din suprafata mandibulelor este acoperita de carunculi care au structura si marimea miezului de nuca, cu forma regulata avand punctul cel mai inalt pe cat posibil la mijloc. Pe mandibula superioara se gaseste nuca de sus, iar pe cea inferioara nuca de jos. Nuca de sus este formata din 4 randuri principale, fiecare cu mai multe randuri secundare de carunculi. Nuca de jos este 1/3 sau 1/4 din nuca de sus, cu cat este mai plina si cu cat se continua mai armonios cu cea de sus este mai valoros. Cotul gurii este de asemenea pronuntat carunculat. Carunculii ciocului sunt de culoare roz, alb-pudrat.
Gatul: lung, suplu, usor arcuit, tinuta verticala. Barbia scobita in unghi drept. Pe fata anterioara a gatului cateva vertebre cervicale mai reliefate formeaza un nod caracteristic.
Pieptul: larg, lins, usor bombat, osul pieptului iesit in fata, in pozitie ridicata.
Spatele: intre aripi este lat, lung, plat, iar catre coada se subtiaza proportional.
Aripile: lungi, late, pozitie stransa langa corp, coatele scoase inainte, acopera bine spinarea, remigele primare strans asezate, se intalnesc pe coada fara sa se intretaie. Are siguranta in zbor.
Coada: lunga, ingusta, penele bine adunate, impreuna cu spinarea formeaza o linie continua puternic descendenta, nu atinge solul.
Picioarele: lungi, puternice, nu are pene pe picioare, gambele sunt groase si inclinate in fata, calcaiul puternic dezvoltat, distanta intre picioare medie, degetele bine asezate.
Penajul: lins, pene scurte, tari, strans lipite de corp, lucioase. Pielea prezinta carunculi sau negi si pe suprafata pteriilor. Pielea capului, gatului si cuprionului este zbarcita si are la baza tetricelor respectiv a rectricelor, negi de marimea unui bob de grau sau de porumb.
Culoarea: porumbeii rasa carier pot fi gasiti pe culorile negru, fumuriu, ciocolatiu, rosu, galben, alb, albastru, albastru ciocanit, pestrit, tarcat.
Desenul: negrii sunt fara dungi; cei de culoare albastra au spinarea pe cat posibil alba. Ochii sparti nu sunt doriti. Tarcatii sau cei cu capul alb au ochii intunecati. Cei cu capul predominant inchis la culoare au ochii rosii.
Greseli: carunculii nazali mici; inelele ochilor mici si subtiri. La adultii care au penajul negru sau albastru, varful ciocului si ghearele au voie sa fie de culoare inchisa. Alte greseli: tinuta joasa; statura adanca; gat prea scurt, gros; barbie plina; umflaturi la talpi; penaj labartat; ochi lacrimand; gene rosii sau spongioase; nuca de jos neregulata, prea grosolana, deschisa cu linie alungita; nuca de sus prea mica pentru varsta porumbelului; lipsa nucii de jos; cioc aplecat, subtire, ascutit sau deschis (la pasarile varstnice ciocul insuficient inchis nu constituie o greseala grava, aceste pasari care au orificiile nazale inchise de carunculii prea dezvoltati respira pe cioc).
Esti interesat sa fi trecut in lista columbofililor la sectiunea Porumbei Carier sau oricare alta ... acceseaza link-ul inscriere columbofili.
Originea: numit bagdet englez sau carrier face parte dintr-o rasa de porumbei veche derivata din bagdeta persana, crescuta in Persia, Siria, Arabia si Egipt ca porumbel curier. Selectia lor s-a facut acum cateva secole, in Anglia, unde au fost descrisi pentru prima data de Moore, in anul 1735. Pe tot mapamondul este o rasa recunoscuta si foarte apreciata.
Capul: alungit si ingust, cu fruntea ingusta si nu prea inalta, iar crestetul capului plat, ceafa rotunda care coboara abrupt, distanta de la pupila la varful ciocului 5-5,5 cm.
Ochii: proeminenti si luminosi cu expresie inteligenta, de culoare galben-portocaliu; iar negri numai la varietatea alba. Inelul carunculat din jurul ochilor are diametrul de 28-32 mm de culoare roz, alb-pudrat, moale, gros, lat, umflat, triplu sau cvadruplu, cu conturul intern spre iris colturos, asemenea unui patrat asezat oblic, iar cel extern circular. La exemplarele mai in varsta inelele sunt triple si depasesc putin crestetul capului.
Ciocul: lung, gros, drept, varful bont, pozitie orizontala, de culoare deschisa, dar la exemplarele negre si albastre se admite varful intunecat sau canit. Mai mult de 2/3 din suprafata mandibulelor este acoperita de carunculi care au structura si marimea miezului de nuca, cu forma regulata avand punctul cel mai inalt pe cat posibil la mijloc. Pe mandibula superioara se gaseste nuca de sus, iar pe cea inferioara nuca de jos. Nuca de sus este formata din 4 randuri principale, fiecare cu mai multe randuri secundare de carunculi. Nuca de jos este 1/3 sau 1/4 din nuca de sus, cu cat este mai plina si cu cat se continua mai armonios cu cea de sus este mai valoros. Cotul gurii este de asemenea pronuntat carunculat. Carunculii ciocului sunt de culoare roz, alb-pudrat.
Gatul: lung, suplu, usor arcuit, tinuta verticala. Barbia scobita in unghi drept. Pe fata anterioara a gatului cateva vertebre cervicale mai reliefate formeaza un nod caracteristic.
Pieptul: larg, lins, usor bombat, osul pieptului iesit in fata, in pozitie ridicata.
Spatele: intre aripi este lat, lung, plat, iar catre coada se subtiaza proportional.
Aripile: lungi, late, pozitie stransa langa corp, coatele scoase inainte, acopera bine spinarea, remigele primare strans asezate, se intalnesc pe coada fara sa se intretaie. Are siguranta in zbor.
Coada: lunga, ingusta, penele bine adunate, impreuna cu spinarea formeaza o linie continua puternic descendenta, nu atinge solul.
Picioarele: lungi, puternice, nu are pene pe picioare, gambele sunt groase si inclinate in fata, calcaiul puternic dezvoltat, distanta intre picioare medie, degetele bine asezate.
Penajul: lins, pene scurte, tari, strans lipite de corp, lucioase. Pielea prezinta carunculi sau negi si pe suprafata pteriilor. Pielea capului, gatului si cuprionului este zbarcita si are la baza tetricelor respectiv a rectricelor, negi de marimea unui bob de grau sau de porumb.
Culoarea: porumbeii rasa carier pot fi gasiti pe culorile negru, fumuriu, ciocolatiu, rosu, galben, alb, albastru, albastru ciocanit, pestrit, tarcat.
Desenul: negrii sunt fara dungi; cei de culoare albastra au spinarea pe cat posibil alba. Ochii sparti nu sunt doriti. Tarcatii sau cei cu capul alb au ochii intunecati. Cei cu capul predominant inchis la culoare au ochii rosii.
Greseli: carunculii nazali mici; inelele ochilor mici si subtiri. La adultii care au penajul negru sau albastru, varful ciocului si ghearele au voie sa fie de culoare inchisa. Alte greseli: tinuta joasa; statura adanca; gat prea scurt, gros; barbie plina; umflaturi la talpi; penaj labartat; ochi lacrimand; gene rosii sau spongioase; nuca de jos neregulata, prea grosolana, deschisa cu linie alungita; nuca de sus prea mica pentru varsta porumbelului; lipsa nucii de jos; cioc aplecat, subtire, ascutit sau deschis (la pasarile varstnice ciocul insuficient inchis nu constituie o greseala grava, aceste pasari care au orificiile nazale inchise de carunculii prea dezvoltati respira pe cioc).
Esti interesat sa fi trecut in lista columbofililor la sectiunea Porumbei Carier sau oricare alta ... acceseaza link-ul inscriere columbofili.
Porumbei gulerati (iacobini)
Porumbei gulerati (iacobini)
Originea: Exista informatii care conduc la concluzia ca porumbeii gulerati au fost adusi in Europa din India de marinarii olandezi in calatoriile lor intreprinse in secolul al XII-lea. Foarte repede acestia s-au raspandit in Europa de Vest si Europa Centrala fiind mentionati ca rasa de porumbei distincta mai bine de 400 de ani. Rasa de porubei iacobini a evoluat insa in mod spectaculos abia dupa cel de-al doilea razboi mondial, cunoscand transformari semnificative ca infatisare.
Denumirea: cea mai raspandita denumire a rasei este cea utilizata de vorbitorii de limba engleza "Jacobin Pigeon", dar poarta si alt nume precum: "Capucin". Denumirea de "Jacobins Pigeons", care s-ar putea traduce in limba romana "Porumbei Iacobini" isi are originea in asemanarea porumbeilor din aceasta rasa (asa cum aratau pe vremuri) cu imbracamintea calugarilor (sutane cu gluga) din ordinul iacobinilor. Rasa mai este cunoscuta si sub denumirea Maria Stuart, denumire data de simpatia cunoscuta a unei regine a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei fata de aceasta rasa si care obisnuia sa faca schimb de porumbei cu nobilii englezi din acele vremuri. Numele reginei pasionata de porumbeii gulerati este Victoria si a ocupat tronul intre 1837-1901.
Peruca: trebuie sa aiba un diametru cat mai mare (privita din profil) si sa fie suficient de deasa astfel incat in aceasta sa nu apara goluri (sparturi). Penele care o alcatuiesc trebuie sa fie astfel dispuse incat si-i confere o forma cat mai regulata, cat mai neteda. Forma de ansamblu a perucii a suscitat multe discutii, dominand in general opinia ca aceasta trebuie sa fie perfect circulara. O peruca reusita este alcatuita din pene destul de ferme (deci nu prea firoase) care se imbina atat de armonios incat alcatuiesc o suprafata neteda, circulara (ca o scoica). Desi pentru un ochi mai neexperimentat peruca pare a fi un intreg, crescatorii deosebesc 3 parti componente ale acesteia: coama, lantul si gluga(sau palaria).
Capul: trebuie sa fie rotunjit, cu o ceafa lata care sa sustina o palarie deasa si suficient de lunga.
Ochii: sunt albi (perla) la toate varietatile de culoare, iar genele trebuie sa fie deschise la culoare (alb-roz, alb-gri).
Ciocul: trebuie sa fie de lungime medie, deschis la culoare.
Gatul: nu poate fi considerat niciodata prea lung, el este baza de sustinere a intregii peruci si diametrul acesteia depinde hotarator de lungimea gatului. Asadar crescatorii apreciaza un porumbel cu un gat cat mai lung, dar nu pentru el insusi, ci pentru ceea ce poarta pe el.
Spatele: trebuie sa fie cat mai ingust, putin scobit la mijloc, daca il privim din profil. Este de preferat ca acesta sa fie acoperit de remigele secundare.
Aripile: sa atinga ca dimensiune varful cozii, fiind purtate strans lipite de corp, varfurile odihnindu-se pe coada fara sa se intretaie.
Coada: lunga, se ascute mult spre varf atingand latimea unei pene si jumatate.
Picioarele: sunt de dimensiuni medii si au o culoare rosie. Picioarele trebuie sa fie ascunse de penajul care creste pe pieptul porumbelului (in partea sa inferioara), pana aproape de degete, contribuind astfel la crearea iluziei unui corp mai lung (inalt).
Culoarea: sunt cunoscute cel putin 14 culori ale penajului la porumbeii gulerati: alb, negru, rosu, galben, albastru, gut, crem, indigo, pamantiu (dun), maro, castaniu, argintiu, allmond, andaluzian si cateva combinatii ale acestor culori cu albul (pestritii pe negru, pestritii pe galben, pe rosu, etc).
Desenul: Modul in are sunt dispuse penele colorate in raport cu cele albe pe diferitele parti ale corpului porumbelului gulerat reprezinta o alta trasatura distincta si atractiva a rasei. Cu exceptia albilor curati (la care toate penele sunt albe) penajul porumbeilor gulerati este dispus in raport cu culoarea astfel: capul, coada si remigele primare (primele 10 pene din aripi) sunt albe restul penajului fiind colorat. Pestritii prezinta acelasi desen (raspandire a culorii), dar penele colorate ale corpului se intercaleaza cu cele albe in procente egale pe toate suprafetele corpului.
Greseli grave: Pe cap sau in coada porumbelul iacobin are pene colorate, la pestritii penele colorate si cel albe nu sunt prezente in proportii egale. Aripile purtate sub coada sau o coada prea lata sunt defecte destul de importante.
Marimea inelului: 8 mm
Esti interesat sa fi trecut in lista columbofililor la sectiunea Porumbei Gulerati sau oricare alta ... acceseaza link-ul inscriere columbofili
Originea: Exista informatii care conduc la concluzia ca porumbeii gulerati au fost adusi in Europa din India de marinarii olandezi in calatoriile lor intreprinse in secolul al XII-lea. Foarte repede acestia s-au raspandit in Europa de Vest si Europa Centrala fiind mentionati ca rasa de porumbei distincta mai bine de 400 de ani. Rasa de porubei iacobini a evoluat insa in mod spectaculos abia dupa cel de-al doilea razboi mondial, cunoscand transformari semnificative ca infatisare.
Denumirea: cea mai raspandita denumire a rasei este cea utilizata de vorbitorii de limba engleza "Jacobin Pigeon", dar poarta si alt nume precum: "Capucin". Denumirea de "Jacobins Pigeons", care s-ar putea traduce in limba romana "Porumbei Iacobini" isi are originea in asemanarea porumbeilor din aceasta rasa (asa cum aratau pe vremuri) cu imbracamintea calugarilor (sutane cu gluga) din ordinul iacobinilor. Rasa mai este cunoscuta si sub denumirea Maria Stuart, denumire data de simpatia cunoscuta a unei regine a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei fata de aceasta rasa si care obisnuia sa faca schimb de porumbei cu nobilii englezi din acele vremuri. Numele reginei pasionata de porumbeii gulerati este Victoria si a ocupat tronul intre 1837-1901.
Peruca: trebuie sa aiba un diametru cat mai mare (privita din profil) si sa fie suficient de deasa astfel incat in aceasta sa nu apara goluri (sparturi). Penele care o alcatuiesc trebuie sa fie astfel dispuse incat si-i confere o forma cat mai regulata, cat mai neteda. Forma de ansamblu a perucii a suscitat multe discutii, dominand in general opinia ca aceasta trebuie sa fie perfect circulara. O peruca reusita este alcatuita din pene destul de ferme (deci nu prea firoase) care se imbina atat de armonios incat alcatuiesc o suprafata neteda, circulara (ca o scoica). Desi pentru un ochi mai neexperimentat peruca pare a fi un intreg, crescatorii deosebesc 3 parti componente ale acesteia: coama, lantul si gluga(sau palaria).
Capul: trebuie sa fie rotunjit, cu o ceafa lata care sa sustina o palarie deasa si suficient de lunga.
Ochii: sunt albi (perla) la toate varietatile de culoare, iar genele trebuie sa fie deschise la culoare (alb-roz, alb-gri).
Ciocul: trebuie sa fie de lungime medie, deschis la culoare.
Gatul: nu poate fi considerat niciodata prea lung, el este baza de sustinere a intregii peruci si diametrul acesteia depinde hotarator de lungimea gatului. Asadar crescatorii apreciaza un porumbel cu un gat cat mai lung, dar nu pentru el insusi, ci pentru ceea ce poarta pe el.
Spatele: trebuie sa fie cat mai ingust, putin scobit la mijloc, daca il privim din profil. Este de preferat ca acesta sa fie acoperit de remigele secundare.
Aripile: sa atinga ca dimensiune varful cozii, fiind purtate strans lipite de corp, varfurile odihnindu-se pe coada fara sa se intretaie.
Coada: lunga, se ascute mult spre varf atingand latimea unei pene si jumatate.
Picioarele: sunt de dimensiuni medii si au o culoare rosie. Picioarele trebuie sa fie ascunse de penajul care creste pe pieptul porumbelului (in partea sa inferioara), pana aproape de degete, contribuind astfel la crearea iluziei unui corp mai lung (inalt).
Culoarea: sunt cunoscute cel putin 14 culori ale penajului la porumbeii gulerati: alb, negru, rosu, galben, albastru, gut, crem, indigo, pamantiu (dun), maro, castaniu, argintiu, allmond, andaluzian si cateva combinatii ale acestor culori cu albul (pestritii pe negru, pestritii pe galben, pe rosu, etc).
Desenul: Modul in are sunt dispuse penele colorate in raport cu cele albe pe diferitele parti ale corpului porumbelului gulerat reprezinta o alta trasatura distincta si atractiva a rasei. Cu exceptia albilor curati (la care toate penele sunt albe) penajul porumbeilor gulerati este dispus in raport cu culoarea astfel: capul, coada si remigele primare (primele 10 pene din aripi) sunt albe restul penajului fiind colorat. Pestritii prezinta acelasi desen (raspandire a culorii), dar penele colorate ale corpului se intercaleaza cu cele albe in procente egale pe toate suprafetele corpului.
Greseli grave: Pe cap sau in coada porumbelul iacobin are pene colorate, la pestritii penele colorate si cel albe nu sunt prezente in proportii egale. Aripile purtate sub coada sau o coada prea lata sunt defecte destul de importante.
Marimea inelului: 8 mm
Esti interesat sa fi trecut in lista columbofililor la sectiunea Porumbei Gulerati sau oricare alta ... acceseaza link-ul inscriere columbofili
Porumbei Deportivos sau Pica
Porumbei Deportivos sau Pica
Originea: Porumbeii Deportivos sau Pica (Pica vine de la ciocanit, termen popular) este o subrasa a gusatilor spanioli, Columba Gutturosa.
Specificitatea rasei: este un porumbel cu turuit foarte puternic, figura aroganta, iar pozitia normala a corpului este orizontala, iar in situatii de turuit este ridicat.
Corpul: este foarte solid, bine echilibrat, de forma ovoidala si aerodinamica cu musculatura proportionata la marimea si forma fiecarui exemplar. Scheletul este bine format, bine proportionat cu articulatii conforme cu forma marilor zburatoare. Un special interes este humerusul care trebuie sa fie cat mai mic posibil.
Capul: convex, carnos, putin alungit; la femele este mai fin si mai stilizat.
Ochii: expresivi, stralucitori cu iris intens colorat. Rozeta ochiului este de culoare gri deschis, alb murdar sau alb si niciodata nuante de rosu sau roz sau perlat. Expresia ochilor este vie si inteligenta.
Ciocul: este bine format, robust, amplu la baza, de culoare neagra exceptie fac exemplarele albinoase, putin ascutit spre varf, intotdeauna culoarea este la fel cu a unghiilor. Caranculii nazali sau narile sunt albe, uscate, intinse la exemplarele tinere si rugoase la exemplarele in varsta, fara sa creasca exagerat si nici sa prejudicieze respiratia. La femele sunt mai reduse si mai putin ridicate. La mandibula inferioara se obsearva urmele verugilor, mostenirea originii din gusatii spanioli.
Gatul: de lungime medie.
Spatele: este lat si plat in partea umerilor, convex spre partea rinichilor si ingustandu-se pana la baza cozii fiind acoperit de pene matasoase si fine.
Aripile: stau pe coada, ajung cam pana la capat si niciodata nu depasesc lungimea ei. Au partea anterioara groasa, bine acoperite de pene foarte fine asemanatoare la pipait cu un lemn bine slefuit. In repaus, porumbeii Deportivos, au aripile perfect ajustate in torace si partea gusii, perfect echilibrate in pozitie si dimensiuni, iar deschisa este concava spre fata interna. Penele secundare trebuie sa fie cat mai lungi posibile, proportionate celor primare care la ultimele 4 sunt bine ventilate, dar nu foarte late ascutindu-se spre varf si rotunjindu-se aici usor.
Coada: are 12 rectrice bine proportionate pe aripi.
Picioarele: putin scurte, de culoare rosie, neincaltate.
Culoare si desen: sunt foarte variate.
Originea: Porumbeii Deportivos sau Pica (Pica vine de la ciocanit, termen popular) este o subrasa a gusatilor spanioli, Columba Gutturosa.
Specificitatea rasei: este un porumbel cu turuit foarte puternic, figura aroganta, iar pozitia normala a corpului este orizontala, iar in situatii de turuit este ridicat.
Corpul: este foarte solid, bine echilibrat, de forma ovoidala si aerodinamica cu musculatura proportionata la marimea si forma fiecarui exemplar. Scheletul este bine format, bine proportionat cu articulatii conforme cu forma marilor zburatoare. Un special interes este humerusul care trebuie sa fie cat mai mic posibil.
Capul: convex, carnos, putin alungit; la femele este mai fin si mai stilizat.
Ochii: expresivi, stralucitori cu iris intens colorat. Rozeta ochiului este de culoare gri deschis, alb murdar sau alb si niciodata nuante de rosu sau roz sau perlat. Expresia ochilor este vie si inteligenta.
Ciocul: este bine format, robust, amplu la baza, de culoare neagra exceptie fac exemplarele albinoase, putin ascutit spre varf, intotdeauna culoarea este la fel cu a unghiilor. Caranculii nazali sau narile sunt albe, uscate, intinse la exemplarele tinere si rugoase la exemplarele in varsta, fara sa creasca exagerat si nici sa prejudicieze respiratia. La femele sunt mai reduse si mai putin ridicate. La mandibula inferioara se obsearva urmele verugilor, mostenirea originii din gusatii spanioli.
Gatul: de lungime medie.
Spatele: este lat si plat in partea umerilor, convex spre partea rinichilor si ingustandu-se pana la baza cozii fiind acoperit de pene matasoase si fine.
Aripile: stau pe coada, ajung cam pana la capat si niciodata nu depasesc lungimea ei. Au partea anterioara groasa, bine acoperite de pene foarte fine asemanatoare la pipait cu un lemn bine slefuit. In repaus, porumbeii Deportivos, au aripile perfect ajustate in torace si partea gusii, perfect echilibrate in pozitie si dimensiuni, iar deschisa este concava spre fata interna. Penele secundare trebuie sa fie cat mai lungi posibile, proportionate celor primare care la ultimele 4 sunt bine ventilate, dar nu foarte late ascutindu-se spre varf si rotunjindu-se aici usor.
Coada: are 12 rectrice bine proportionate pe aripi.
Picioarele: putin scurte, de culoare rosie, neincaltate.
Culoare si desen: sunt foarte variate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
